Ne putem îmbolnăvi în lipsa unei cauze medicale? Răspunsul, deşi pare surprinzător, este da. Putem manifesta simptome specifice unei boli din cauza somatizării emoţiilor. Ce presupune această somatizare, cum apare, ce efecte are şi cum o putem gestiona ne explică prof. univ dr. Mimi Niţu, medic primar pneumolog.
Somatizarea, în strânsă legătură cu percepţia distorsionată a realităţii
În cadrul unui webinar recent pe tema durerii toracice, organizat de Societatea Română de Pneumologie şi Societatea Română de Medicina Internă, prof. univ. dr. Mimi Niţu a abordat subiectul manifestărilor respiratorii prin somatizarea emoţiilor.
Dr. Mimi Niţu relatează că somatizarea emoţiilor este un subiect tot mai discutat, ca urmare a schimbărilor apărute în viaţa noastră, care produc efecte puternice asupra echilibrului nostru fizic şi psihic. „În condițiile sociale actuale, rânduielile vieții nu mai sunt valabile, iar acest lucru afectează organismul uman, indiferent de vârstă. Apar emoții, sentimente şi trăiri cu impact asupra stării de sănătate fizică sau psihică şi asupra calitații vieții”, spune medicul, care explică şi ce înseamnă somatizarea.
„Somatizarea reprezintă dezvoltarea unei boli în absența unei cauze medicale. Persoana respectivă simte că medicii și cei apropiați nu cred că simptomele lor sunt reale, generându-şi un stres care afectează profund viața cotidiană. Pacientul este convins că ceea ce simte este real şi reacţionează excesiv la stimuli mici. Percepția realității este distorsionată.”
Cauze şi efecte ale somatizării
Cauzele somatizării sunt multiple, de la predispoziții genetice şi conflicte la locul de muncă sau cu cei apropiaţi la norme socio-culturale care devalorizează suferința psihologică în comparație cu cea fizică, explică medicul. Femeile sunt mai predispuse spre a dezvolta tulburarea de somatizare. Această tulburare poate duce la anxietate, depresie și alte tipuri de tulburări psihice şi poate accentua gândurile suicidale cauzate de depresie. Alte efecte ale somatizării sunt problemele în relații sau la locul de muncă, dar şi problemele financiare cauzate de frecvența excesivă a vizitelor la medic.
Stările de nelinişte, de teamă necontrolată pot evolua şi către atacuri de panică. Acestea sunt apariții bruşte sau intensificări bruşte ale anxietății, acompaniate de cel puţin 4 până la 13 simptome somatice şi/sau psihice, menţionează doctorul Niţu. Simptomele cel mai des întâlnite sunt durerea în piept, palpitațiile, amețelile, transpirațiile abundente, senzația de sufocare, dificultăți în respirație, tremur al corpului. Acestea sunt însoțite de teama subiectului că va face un atac de cord sau atac cerebral, că se va sufoca, va leşina sau va muri.
„Atacurile de panică apar în anumite situații sau au caracter spontan, declanşându-se, parcă, din senin. Frecvent, pe lângă obsesie, sunt întâlnite actele compulsive cum ar fi oftatul compulsiv, o inspirație profundă, forțată, urmată de un oftat prelungit și adesea audibil. Este o senzație de respirație incompletă sau ineficientă însoțită de nevoia de a ofta şi apare sub formă de episoade spontane, fără cauză evidentă, când oamenii sunt singuri și în repaus”, mai spune prof. univ. dr. Mimi Niţu.
Psihoterapia poate fi soluţia
Diagnosticul tulburărilor de somatizare este foarte complex, atrage atenţia medicul, pentru că trebuie excluse o multitudine de alte afecțiuni posibile.
Odată ce se ajunge la acest diagnostic, persoanele cu tulburări de somatizare pot fi ajutate prin psihoterapie. Scopul este ca persoana care suferă de această tulburare să conştientizeze convingerile, gândurile, percepţiile distorsionate care conduc la comportamentul său dezadaptativ. „Odată identificate acestea, terapeutul dezvăluie modul în care gândirea distorsionată produce problemele emoționale şi comportamentale. Gândurile negative trebuie să fie evaluate şi restructurate, pentru a fi raționale”, transmite dr. Mimi Niţu.
