Pandemia a dat peste cap reperele tuturor, iar 2020 a fost un an în care a trebuit să învățăm, fiecare dintre noi, să ne adaptăm rutina la imediata realitate. Siguranța proprie și a celor din jur a devenit orbita în jurul căruia a gravitat „noua ordine”. Tuturor ne-a fost greu, însă dacă un adult a putut trece aceste schimbări prin filtrul maturității, copiii și adolescenții au receptat diferit lucrurile.
Empatia scăzută a lăsat fereastra deschisă către bullyingul online
Instrumentele cu care ne adaptăm la schimbare diferă de la om la om și de la vârstă la vârstă, dar și obiectul schimbării este, uneori, altul. Pentru copii și adolescenți, una dintre cele mai mari schimbări de gestionat în acest an a fost școala online. Iar aceasta a venit cu un fenomen mai puțin predictibil, din cauza căruia mulți copii au nevoie de sprijinul celor din jur: bullyingul online.
Din iunie, de când au început să se relaxeze măsurile, numărul de persoane care au cerut ajutorul a fost mare, peste media din aceeași perioadă a anului trecut, spune psihoterapeutul Irina Gruia. O pondere mult mai mare o au adolescenții și copiii de 10-12 ani. Ajung mult mai des la cabinet tineri de clasa a VIII-a, a IX-a, a X-a, și nu întâmplător.
„În cazul lor, pe lângă presiunea socială sau din cadrul familiei, există și presiunea examenelor, a încheierii unui capitol. De exemplu, elevii care sunt acum în clasa a IX-a și-au planificat în primăvară o încheiere a anului, cu banchet, cu sedimentarea informațiilor. Constanța, siguranța au dispărut. Ei au rămas cumva ancorați emoțional în clasa a VIII-a. Au venit apoi examenele, rezultatele, au ajuns în clasa a IX-a, unde scenariul hibrid nu le-a dat posibilitatea să se întâlnească, să se cunoască, să lege o relație cu colegii, cu profesorii. Au apărut mai multe fenomene. Unul dintre cele mai suprinzătoare este cel de bullying online”, spune specialistul.
Fundalul camerei unui coleg devine obiect de discuție
Pe fondul scăderii nivelului de empatie, ca urmare a interacțiunii de la distanță, bullyingul online și-a făcut loc în viața adolescenților în mod rapid.
„Fenomenul de bullying este foarte întâlnit. Totuși, în sfera online ne așteptam ca lucrurile să meargă mai liniar, armonios. Dar această interacțiune online scade nivelul de empatie, expresivitatea. În cursul orelor online, se vede fața, dar nu se mai vede tot corpul. Tinerii sunt și mai distrați, pentru că într-un fel ești în clasă, unde stimulii se află numai acolo, și altfel ești acasă, unde mai sunt și părinții sau frații, sau animale de companie. Concentrarea este mai mică pe esență și mai mare pe colateral.
Au venit în cabinet tineri care au fost victime ale acestui bullying online. Se fac capturi de ecran cu fundalul camerei unui copil, apoi acesta devine ulterior obiect de discuție și critică între colegi. Există și interacțiunea pe grupuri de mesagerie, unde tinerii vorbesc unii despre ceilalți și nu unii cu ceilalți. Acesta a fost un efect mai greu de anticipat”, spune psihoterapeutul.
Tinerii au menținut legăturile cu prietenii
Relațiile s-au deteriorat din perspectiva grupului școlar, consideră Irina Gruia. Dar din perspectiva grupului de prieteni, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult.
„Eu cred că tinerii nu au respectat restricțiile și au continuat să își vadă de ritmul lor de viață, să se întâlnească. Aici, cumva, au contrabalansat lipsa interacțiunii de la școală. Tinerii cu care eu discut nu au respectat regulile din proprie inițiativă, ci mai degrabă din cauza constrângerii sociale și a familiei”, explică specialistul.
Efectul pozitiv al interacțiunii online
Există și efecte benefice ale interacțiunii online, care a devenit parte importantă din viața tuturor în această perioadă. Conform psihoterapeutului, cursurile online au creat chiar o coeziune între elevi și profesori. Într-un fel, confruntarea cu schimbarea bruscă a reperelor didactice i-a determinat să învețe împreună să se adapteze la nou și, astfel, i-a apropiat mai mult.
„Ce a adus, totuși, bun această interacțiune online este că au învățat alt mod de a fi, care i-a ținut în siguranță pe ei și pe oamenii din jurul lor, aflați în situație de risc. Elevii au învățat împreună, alături de profesori, care și-au dat silința, ei fiind, la rândul lor, niște mici elevi. Iar această învățare împreună a creat un spirit de coeziune și apartenență. S-a creat o apropiere virtuală și eu cred că, în viitor, când se va reveni la scenariul hibrid sau chiar la scenariul clasic, lucrurile se vor așeza, se vor sedimenta și cu toții vom avea drept câștig această posibilitate de a interacționa online”, crede Irina Gruia.
Astfel, dacă la un moment dat, un coleg nu poate participa fizic la ore pe o perioadă mai lungă pentru că și-a rupt piciorul sau din alt motiv, sistemul va fi deja pregătit să îl ajute să participe la clasă chiar dacă nu e prezent fizic, explică psihoterapeutul.
„Bineînțeles că trecem printr-o perioadă de anxietate, dar o atitudine centrată pe soluții este cea mai potrivită din perspectiva părinților și a mediului familial. Cea mai bună interacțiune ar trebui să urmeze direcția: „Cum te simți legat de asta și ce soluții ai pentru acest lucru?” Dacă părinții folosesc acest instrument, cred că se va crea o apropiere și se va crea și progres”, adaugă specialistul.
