Procedurile de reîntinerire precum injectarea de toxină botulinică sau acid hialuronic au devenit din ce în ce mai populare în ultima decadă. Multe persoane apelează la ele, însă puține sunt cu adevărat informate atunci când ajung la specialist. Cazul falsului chirurg plastician din București este edificator. În lipsa documentării și în avalanșa de informații false, pacienții riscă să ajungă la persoane fără competențe și să sufere complicații despre care nici măcar nu știau că pot apărea. O injecție cu acid hialuronic sau botox nu este o simplă injecție.
Dr. Cristian Gheorghe, medic specialist Chirurgie Plastică, vorbește și despre aisbergul de sub apă. Cât din frumusețea obținută dintr-o injecție de acid hialuronic sau toxină botulinică ține de medic, cât ține de pacient? Care sunt riscurile și cum ne ferim de ele?
GdS: Multe persoane receptează procedurile precum injectarea de acid hialuronic sau toxină botulinică drept proceduri simple și fără riscuri. Cât de informați sunt oamenii, de fapt?
C. G.: Există două categorii de pacienți.
Sunt pacienți care nu vin absolut deloc informați și au impresia că sunt niște proceduri extrem de ușoare, când de fapt sunt niște proceduri care, făcute greșit, pot mutila sau pot produce chiar complicații mult mai grave: instalarea orbirii spontane sau chiar decesul. Au fost cazuri.
Și sunt pacienții care vin cât de cât informați , dar își iau informațiile din surse total neavizate și vin cu tot felul de prejudecăți sau informații false. Și atunci, e o dublă muncă de lămurire. Pentru că trebuie să demontezi toate informațiile greșite cu care ajung la tine. De exemplu, sunt persoane tinere care spun că nu vor botox pentru că nu au ajuns la vârsta la care să aibă nevoie și dacă își pun prea curând o să le cadă fața. Ori toxina botulinică nu modifică fizionomia și este chiar indicat să apelezi la ea mai devreme pentru că este o substanță care previne, nu care tratează.
Apoi, majoritatea pacienților au tot felul de modele false pe care le văd la televizor, în anturaj, pe stradă. Și trebuie făcută educație riguroasă. În zona noastră, suntem foarte deficitari la capitolul acesta al educației.
GdS: Ce trebuie să știe și să facă pacienții ca să nu ajungă la problemele serioase pe care le-ați menționat?
C. G.: În primul rând, să își aleagă cu mare atenție medicul. Din păcate, sunt și persoane non-medicale care fac acest gen de proceduri, iar noi, ca medici, ajungem de multe ori să tratăm complicațiile apărute din această cauză.
Oamenii trebuie să știe că sunt doar câteva categorii de medici care au voie să facă astfel de proceduri. Cred că deja toată lumea cunoaște scandalul cu falsul chirurg din București. În perioada aceea, Colegiul Medicilor a restrâns categoriile medicale care au voie să facă aceste proceduri la chirurgi plasticieni, medici dermatologi, ORL și chirurgie buco-maxilo-facială.Totuși, există în continuare mulți medici stomatologi care le realizează. Dar dacă le faci, trebuie să fii pregătit și dacă apare o complicație. Un simplu curs nu îți poate da un competență pentru așa ceva. Eu fac astfel de cursuri, dar le fac pentru medici care se încadrează în categoriile avizate, din dorința de a-i ajuta să învețe practic, nu pentru a le oferi o competență pe care oricum o au.
GdS: Deci cel mai important lucru este să ne informăm cu privire la specialistul la care mergem.
C. G.: Da, este esențial pentru pacienți este să se documenteze mai amănunțit înainte să ajungă la un medic. Eu am ales să informez pacienții mei, să le pun la dispoziție pe site inclusiv articole medicale, reviste de specialitate, în dorința de a le oferi informații din surse verificate.
E bine să întrebe alți pacienți care au apelat la astfel de proceduri, să afle dacă medicul la care vor să meargă lucrează cu produse de calitate. Pentru că și acest lucru contează. La noi, se caută bun și foarte ieftin. Nu se poate. Unii medici aleg să nu folosească produse de calitate pentru a fi mai accesibili. Sau am întâlnit cazuri de medici care împart un produs la mai mulți pacienți. Se pot transmite boli cu transmitere parenterală, precum virusurile hepatice. Virusul HIV se poate transmite astfel. Sunt niște principii pe care orice medic ar trebui să le știe și, mai mult de atât, eu consider că sunt niște lucruri care țin de etica medicală.
Nu poți împărți fiola respectivă ca și când ar fi o legătură de pătrunjel.
GdS: Ce riscuri implică un produs de o calitate mai slabă?
C. G.: Gradul cel mai mare de periculozitate îl are acidul hialuronic. Este o substanță care produce niște efecte fizice, mecanice, precum ocluzia vasculară. Dacă îl injectezi într-un vas, acel vas devine obstruat și în teritoriul de distribuție a vasului se produce ceea ce se numește o ischemie. Țesuturile respective nu mai au aport de sânge, nu mai au oxigen și atunci mor. Niște substanțe mai proaste calitativ au o cantitate mai mare de substanțe pe lângă acidul hialuronic. Pentru că o seringă de acid hialuronic conține și substanțele care protejează acidul hialuronic de niște enzime din organismul nostru, pentru a nu fi degradat atât de repede.
Când substanțele acestea sunt într-o cantitate mai mare, ele pot produce ocluzie și prin compresie exterioară. Și atunci, crește riscul de ischemie. Sau pot produce reacții alergice. Sau probleme de ordin estetic. Substanțele acelea pot fi percepute de organism drept ceva străin și organismul blochează substanțele și se produce un granulom, o deformare a regiunii respective, de care se scapă destul de greu apoi.
GdS: S-a vehiculat, la un moment dat, că vaccinul anti Covid ar fi contraindicat persoanelor care și-au injectat acid hialuronic. Este adevărat?
C. G.: M-au întrebat multe persoane despre vaccin, pentru că ar fi fost niște reacții adverse asociate celor cu astfel de proceduri. Momentan nu există studii în această privință. Există trei incidente raportate de cei de la Moderna la pacienți care avuseseră în antecedente acid hialuronic injectat. Doi dintre ei mai avuseseră reacții adverse și la vaccinul antigripal, iar cel de-al treilea avusese reacții adverse și la manevre stomatologice. Nu au fost reacții grave, ci locale. În plus, doar trei cazuri la nivel mondial este extrem de puțin. Așadar, nu există date care să sugereze că ar fi contraindicat.
GdS: O persoană care a făcut injectări cu acid hialuronic ar trebui să precizeze acest lucru când se vaccinează?
C.G.: Anamneza pacientului este importantă și este bine să fim informați, atât noi, medicii, cât și pacienții, să știm dacă există riscuri și să cunoaștem cauzele în cazul apariției unei complicații. Eu, ca medic, întreb un pacient cât mai multe lucruri. Inclusiv dacă s-a vaccinat.
GdS: În ceea ce privește rezultatele procedurilor, cât ține de medic și cât de pacient?
C.G.: Un lucru pe care țin să îl menționez despre aceste proceduri este legat de așteptări. Oamenii vin adesea la medic cu așteptări ca la frizer, cu poze ale vedetelor. E o problemă. Pentru că lucrezi, efectiv, cu materialul clientului. Nu există nici măcar doi gemeni identici cărora să le produci aceleași efecte. Pentru că țesuturile sunt diferite, metabolismele sunt diferite. Nu poți recrea o poză.
Mi-aș dori ca oamenii care apelează la astfel de proceduri să aibă așteptări realiste, să aibă răbdare, să înțeleagă că rezultatul vine dintr-o muncă de echipă. Ceea ce face medicul în cabinet nu e suficient. Eu cuantific aportul său undeva la 30% din rezultatul final. Dacă pacientul vrea să aibă un rezultat bun, poate lucra în acest sens. Dacă vrea să saboteze ceea ce a făcut medicul, e foarte ușor de sabotat. De aceea, pacientul trebuie să comunice cu medicul său clar despre ce poate să facă, despre ce nu are voie să facă. Să fie extrem de bine informat și după, nu doar înainte.
