Tranziţia de la hrănirea bebeluşului cu lapte către celelalte alimente este, de multe ori, o sursă de stres pentru părinţi. Mamele se văd puse în faţa unui munte de informaţii, multe dintre ele contradictorii, şi trebuie să decidă care este cea mai bună opţiune pentru copilul lor. De regulă, după şase luni, când copilul începe să stea în şezut, începe palpitanta etapă a diversificării.
Faţă de diversificarea clasică, unde copilul primeşte piureuri şi alimente moi cu linguriţa, autodiversificarea, cunoscută şi sub numele de BLW (Baby-Led Weaning), presupune ca bebeluşul să hrănească singur, fără ajutor. Metoda BLW este din ce în ce mai populară în rândul părinţilor şi vine cu anumite avantaje faţă de diversificarea clasică. Însă şi cu marea teamă că bebeluşul s-ar putea îneca. Medicul pediatru Diana Belu explică beneficiile autodiversificării şi oferă câteva informaţii importante legate de această etapă şi de înecul cu mâncare.
Care este diferenţa între înec şi sufocare?
Cea mai mare teamă a părinţilor care încep diversificarea, îndeosebi autodiversificarea este teama de înec. Este, însă, important să ştie că au la dispoziţie o mulţime de surse de informare gratuite, precum cele de la Crucea Roşie sau alte organizaţii care se ocupă cu primul ajutor, de unde pot şi este bine să înveţe care sunt măsurile de prim ajutor. „Până la urmă, chiar şi dacă vorbim de un copil diversificat clasic, copilul se poate îneca sau sufoca şi părintele trebuie să ştie ce are de făcut”, transmite dr. Diana Belu.
Mai întâi, trebuie să facem diferenţa între înec şi sufocare, spune medicul. Înecul este cunoscut drept „gag” şi nu implică riscuri de sufocare. Spre deosebire de adulţi, copiii au punctul sensibil, care declanşează reflexul de a scuipa mâncarea, mult mai aproape de intrare şi, implicit, mai departe de căile respiratori. Astfel, când copilul tuşeşte puţin şi scoate mâncarea, el nu este în pericol. Părintele îi poate oferi celui mic puţină apă atunci când aceasta l-ar ajuta pe copil să înghită mai uşor mâncarea – de exemplu, când ajunge să se înece cu firimituri. Dacă este vorba despre o bucată mai mare de mâncare, copilul o scuipă, de obicei, singur. Organismul ia, aşadar, măsuri, ca să nu se ajungă la sufocare.
Primul semnal de alarmă legat de sufocare
Copilul nu trebuie lăsat sub nicio formă nesupravegheat atunci când mănâncă, pentru că atunci când apare, totuşi, sufocarea, mâncarea blochează căile respiratorii, iar aerul nu mai circulă.
„Circulaţia aerului este necesară, altfel copilul nu mai poate scoate sunete”, explică specialistul. Practic, trebuie să ştim că un copil nu este zgomotos atunci când se îneacă. El poate da din mâini, iar dacă părintele este întors cu spatele, nu îl poate vedea şi nu îşi dă seama ce se întâmplă.
Dacă se ajunge la sufocare, copilul mic trebuie aşezat pe antebraţ sau pe coapsa piciorului, cu capul în jos, uşor aplecat şi bătut pe spate destul de puternic, cu podul palmei, între omoplaţi. Dacă metoda nu dă rezultate, copilul se întoarce şi i se fac şi compresii la nivelul toracelui, pentru a ajuta la dislocarea bucăţii blocate (vezi video mai jos). În acest timp, în care se continuă măsurile de prim ajutor, cineva trebuie să sune la 112.
Ce alimente prezintă risc de sufocare
Există anumite alimente care trebuie evitate din cauza riscului crescut de înec: bomboanele, roşiile cherry întregi, boabele de strugure întregi, brânza încălzită care se întinde, arahidele şi altele asemenea alimente pe care copiii nu le pot controla bine în gură.
„În imaginea alăturată, picioarele cu şosete sunt ale părinţilor unui copil de 2 ani şi 3 luni care s-a înecat cu o bomboană, aşteptând în faţa spitalului veşti. Sufocarea era incompletă, astfel că micuţul a avut şansă şi a scăpat. Însă până să intervină specialistul ORL şi să scoată bomboana, saturaţia copilului scăzuse până la 68%”, povesteşte doctorul.
Iar o regulă de aur pe care ar trebui să o respectăm, mai spune dr. Diana Belu, este să nu ne strâmbăm la copil la masă, ca să se amuze, din dorinţa de a-l face să mănânce, întrucât râsul cu mâncare în gură creşte semnificativ riscul de înec cu sufocare.
De ce scaunele cu centuri de siguranţă nu sunt recomandate
În perspectiva unei posibile sufocări, pediatrul recomandă evitarea centurilor pentru scaunul bebeluşului. „Dacă se întâmplă să se sufoce copilul, nu ştiu cât de coordonat mai este părintele pentru a mai desface catarame. Eu aş recomanda un scaun de diversificare care să asigure stabilitate copilului fără centuri. Există modele care necesită centuri pentru că nu există un sistem de siguranţă pentru partea de jos şi copilul poate aluneca. Dar sunt suficiente scaune care au acest sistem şi pentru care nu e nevoie de centuri.”
Ce beneficii aduce BLW faţă de diversificarea clasică
Autodiversificarea este un antrenament excelent pentru deprinderea masticaţiei, precizează medicul. „Copilul deprinde masticaţia încă de mic. De aceea, chiar şi la copiii diversificaţi clasic, eu insist ca părinţii să le introducă, de la 8 luni – cel târziu – şi bucăţi, pentru că masticaţia este extrem de importantă. Când copilul nu o deprinde la vârsta la care trebuie, poate avea probleme mai târziu. Pot ajunge să nu fie în stare să mănânce un pufulete la 3-4 ani sau să se înece cu biscuiţii. Sau la 7 ani ajunge să nu accepte decât supa cremă”, spune Diana Belu.
„Autodiversificarea simplifică acest proces şi este un exerciţiu excelent de prehensiune şi de folosire a muşchilor oro-maxilo-faciali. În plus, BLW ajută digestia, pentru că atunci când mâncarea este mestecată, saliva are mai mult timp să se amestece cu alimentele decât când este pasată, iar aceasta conţine enzime care contribuie la digerarea mâncărurilor”, adaugă pediatrul.
În plus, autodiversificarea este mai antrenantă pentru copil, stimulându-l să fie mai independent.
Cum începem autodiversificarea
În general, se recomandă ca în BLW bebeluşului să i se pună pe masă mai multe tipuri de alimente sănătoase, din care să îşi aleagă singur. Se poate merge şi pe o combinaţie între BLW şi perspectiva clasică autohtonă, şi atunci copilul poate primi la început păstârnac sau morcov fiert, sau fructe moi, precum caisa sau banana. Mărul, fiind tare, se recomandă să fie curăţat de coajă şi copilul să „ciupească” din el sau din bucăţi mai mari.
Ideal este ca legumele sau fructele să fie de sezon şi cât mai naturale cu putinţă.
Care este consistenţa corespunzătoare a alimentelor pentru BLW? Pediatrul spune că este important ca bebeluşul să poată zdrobi alimentele cu gingiile. Ca să ne facem o idee, putem încerca să facem acelaşi lucru cu dinţii „înveliţi” în buze. Dacă noi reuşim, înseamnă că este o consistenţă potrivită.
Orientativ, bucăţile de legume ar trebui să aibă grosimea degetului mic al copilului, iar lungimea ar trebui să fie aproximativ dublă faţă de acelaşi deget mic.
Citeşte alte sfaturi despre diversificare: Când, cum, de ce?
