Afecţiunile oculare sunt numeroase în rândul copiilor, iar unele dintre ele pot apărea încă de la naştere. În lipsa unui diagnostic precoce şi a unui tratament corect instituit, unele afecţiuni pot duce la afectarea ireversibilă a vederii, cu impact semnificativ asupra calităţii vieţii copilului, atrage atenţia dr. Cristina Diaconeasa, medic oftalmolog la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Craiova.
Dr. Cristina Diaconeasa vorbeşte cele mai frecvente afecţiuni oculare în rândul copiilor, împărţindu-le în două categorii. În materialul de astăzi, vorbim despre cele mai frecvente afecţiuni care nu prezintă semne evidente.
Primul consult de rutină se face între 6 luni şi un an
Există o serie de afecţiuni oculare cu simptome discrete, care duc la întârzierea prezentării la medic. De multe ori, copiii ajung târziu la medic, deoarece părinţii nu observă nimic semnificativ în legătură cu ochii acestora şi cei mici nu pot comunica despre ce îi deranjează.
De aceea, este foarte important ca părinţii să conştientizeze importanţa consultului oftalmologic, spune dr. Cristina Diaconeasa:
“Primul consult de rutină ar trebui făcut între 6 luni şi un an, la copiii născuţi la termen. După vârsta de un an, ar trebui ca anual copilul să meargă la consult. Copiii prematuri sunt monitorizaţi încă de la naştere, la 4-6 săptămâni li se face un control oftalmologic. La copiii cu semne oculare evidente, consultul trebuie făcut de urgenţă. Dar există afecţiuni care nu prezintă semne şi simptome semnificative şi care pot duce chiar la orbire”, precizează oftalmologul.
Cataracta congenitală, principala cauză de orbire la copii
O afecţiune oculară care nu atrage atenţia şi totuşi poate fi foarte gravă este cataracta congenitală. “Aceasta este principala cauză de orbire la copii. Cazuri sunt rare, din fericire”, spune dr. Diaconeasa. Părinţii trebuie să fie foarte atenţi la pupilă, care este albă. “Fenomenul se numeşte leucocorie. Orice aspect albicios al pupilei trebuie să atragă atenţia. De asemenea, ochiul poate devia, poate avea mişcări necoordonate”, spune medicul.
O altă afecţiune foarte gravă şi care nu prezintă semne foarte notabile este retinoblastomul, cea mai întâlnită dintre afecţiunile oculare maligne la copii.
“Pupila prezintă un reflex particular alb gălbui, se numeşte ochi amaurotic de pisică. Părinţii trebuie să fie alertaţi de acest aspect deoarece tumora are un potenţial metastazant ridicat şi poate trece totuşi neobservată. Pe lângă aspectul neobişnuit, ochiul poate să fie lăcrimos, să prezinte roşeaţă în stadii mai avansate”, transmite specialisul.
După 6 luni, ochii nu ar mai trebui să „fugă”
O afecţiune cu simptome mai puţin evidente este strabismul, care apare când se pierde paralelismul globilor oculari, menţionează medicul, care precizează că strabismul poate fi intermitent sau permanent. “Uneori, ochiul este vizibil deviat şi părinţii observă problema, alteori este mai puţin evident. Orice deviere a ochiului care apare după vârsta de şase luni impune un control oftalmologic amănunţit. În primele şase luni, sistemul oculomotor este încă imatur şi ochii mai pot “fugi”, însă după această vârstă nu are trebui să mai apară devieri”, explică oftalmologul.
Dacă nu se tratează, poate apărea o ambliopie, adică ochiul poate să devină “leneş”. Ambliopia este cea mai de temut complicaţie a strabismului, spune dr. Diaconeasa, deoarece vederea, odată pierdută, este greu de recuperat. “Ea poate fi salvată cu tratament în primii 6-7 ani de viaţă, când se formează vederea şi se stabilesc conexiunile între ochi şi creier”, notează doctorul.
Pandemia a făcut cazurile de miopie să explodeze
Alte afecţiuni frecvente care pot fi mai greu de observat sunt viciile de refracţie: miopia, hipermetropia, astigmatismul. Însă copiii încep să dea semne care trădează aceste afecţiuni după vârsta de 2-3 ani. “Spre exemplu, copilul apropie mai mult jucăriile sau cartea, se apropie mai mult de ecrane, cei cu astigmatism încep să confunde literele între ele”, detaliază dr. Cristina Diaconeasa.
Aceasta povesteşte că în urma pandemiei, pe fondul creşterii expunerii la dispozitivele electronice, au explodat cazurile de miopie, pentru că lucrul îndeaproape, făcut timp îndelungat şi fără a respecta anumite reguli, duce la alungirea ochiului.
“Ochiul miop este un ochi mai lung decât normal. Miopia se compensează, dar nu se corectează. Pe lângă ochelari şi lentile de contact, există posibilitatea ortokeratologiei, care presupune purtarea unor lentile pe timp de noapte”, transmite medicul.
Sindromul de ochi uscat, un alt efect al pandemiei
Tot pe fondul creşterii expunerii la ecrane în acest an pandemic, mulţi copii ajung la oftalmolog acuzând sindrom de ochi uscat, un lucru care nu se întâmpla prea des înainte, spune doctorul.
“Sunt simptome specifice mai degrabă adulţilor, precum senzaţie de mâncărime, usturime, de corp străin în ochi, de ochi uscat. Copiii clipesc mai rar şi atunci se poate ajunge destul de uşor la acest sindrom, mai ales în această perioadă. Se corectează, se pot administra şi lacrimi artificiale fără conservanţi, pe perioadă limitată, dar foarte important este să se încerce reglarea programului la monitor sau televizor”.
Regulile de bază privind expunerea la ecrane
Poziţia copilului în faţa dispozitivelor este foarte importantă, atenţionează dr. Diaconeasa:
“Copilul trebuie să stea cam la 30-40 centrimetri. Practic, ar trebui să facă un unghi de 90 de grade între braţ şi antebraţ, iar distanţa este un reper bun pentru poziţionarea faţă de ecrane. Apoi, repaosul vizual este sfânt. La fiecare 20 de minute, timp de 20 de secunde, ar trebui să privim la distanţă mare. Când nu putem evita expunerea la ecrane, e recomandat totuşi să folosească dispozitive cu ecran mai mare. Dacă se poate să se proiecteze imaginea pe un monitor mai mare sau pe un televizor este ideal, pentru că astfel nu se suprasolicită vederea. Şi, desigur, protecţie cu lentile cu filtru pentru lumina albastră, care poate fi folosită şi la copiii care nu au probleme. Iar ca recomandare generală, cât mai mult ieşit afară, la aer, departe de ecrane.”
