Există studii științifice realizate în ultimii ani care au evaluat posibilitatea ca folosirea antiperspirantelor ce conțin săruri de aluminiu ca ingredient activ să poată fi corelată cu diverse afecțiuni. Cel mai adesea a fost adusă în discuție creșterea riscului de cancer mamar.
Având în vedere utilizarea pe scară largă a acestui tip de produs de îngrijire și igienă, este de înțeles preocuparea oamenilor pentru a alege produse cât mai sigure și non-toxice pentru corp. Dar oare promovarea ca produse de calitate superioară a antiperspirantelor fără aluminiu are fundament științific sau este doar un concept de marketing?
Ce caută aluminiul în antiperspirante?
Compușii aluminiului, cum ar fi clorhidratul de aluminiu, reprezintă ingredientele active ale antiperspirantelor. Aceștia, în urma interacțiunii cu moleculele de apă, formează un “dop” care blochează glandele sudoripare, împiedicând astfel apariția sudorii și deci menținerea axilelor uscate. Acest mecanism este definitoriu pentru antiperspirante și indispensabile rolului lor deoarece transpirația conține substanțe chimice care se vor transforma în mirosuri neplăcute și în plus, menținerea umedă a zonei respective încurajează dezvoltarea bacteriilor. Ulterior, când celulele pielii sunt eliminate, proces natural, acest dop este eliminat și el o dată cu acestea.
Există afecțiuni de tipul hiperhidrozei, afecțiune în care transpirația este excesivă ca urmare a unui răspuns exagerat al glandelor sudoripare, în care medicii dermatologi recomandă utilizarea de antiperspirante care conțin săruri de aluminiu în procent de 10-30%, un procent mult mai ridicat decât conținutul antiperspirantelor uzuale.
Risc crescut de cancer mamar?
Premisa de la care au pornit studiile științifice referitoare la acest aspect este aceea că majoritatea cancerelor de sân se dezvoltă în partea superioară externă a sânului – zona cea mai apropiată de axilă, care este locul în care se aplică uzual antitranspirante. Principiul ar fi că substanțele chimice din antiperspirante, inclusiv aluminiu, sunt absorbite în piele, cu precădere atunci când pielea este tăiată în momentul epilării cu lama.
Aceste studii susțin că substanțele chimice pot interacționa apoi cu ADN-ul și pot duce la modificări neoplazice ale celulelor sau pot interfera cu acțiunea hormonului feminin estrogen, implicat în formarea celulelor canceroase la nivelul sânului.
Având în vedere că una din opt femei va dezvolta cancer de sân la un moment dat în viață, orice posibil risc trebuie eliminat. Factorii preventivi deja cunoscuți sunt alimentația sănătoasă, mișcarea fizică și limitarea sau preferabil chiar eliminarea alcoolului.
Prin urmare, premisa că antiperspirantele care conțin compuși de aluminiu cresc riscul apariției cancerului mamar a fost studiată îndeaproape și continuă să facă obiectul cercetărilor.
Corelaţia nu a fost clar stabilită
Cu toate acestea, oamenii de știință nu au constatat o legătură indubitabilă între cele două aspecte.
Un studiu medical din 2018 a demonstrat cum prea mult aluminiu poate schimba modul în care organismul produce sau răspunde la hormonul feminin estrogen, știut fiind faptul că modificările sistemului endocrin pot fi dăunătoare organismului în timp.
Un alt studiu medical din 2017 realizat pe un lot restrâns de 209 de femei cu cancer de sân și 209 de femei fără cancer de sân a contorizat răspunsurile la întrebările cât de des au folosit antitranspirantele și pentru cât timp. În grupul pacientelor cu cancer mamar a predominat răspunsul că au folosit antitranspirante de mai multe ori pe zi, începând acest obicei înainte de vârsta de 30 de ani, iar grupul femeilor sănătoase au declarat o utilizare mai restrânsă a antitranspirantelor. Deși ambele grupuri aveau săruri de aluminiu în țesutul mamar, femeile care au spus că folosesc antitranspirante au avut în general o concentrație mai mare de săruri de aluminiu.
American Cancer Society remarcă faptul că nu există dovezi științifice conform cărora utilizarea antiperspirantelor cauzează sau agravează cancerele de sân. Ceea ce se știe, totuși, este că sărurile de aluminiu din antiperspirante pot fi absorbite prin piele și depozitate la nivelul țesutului mamar, dar corelația acestui aspect cu riscurile pentru sănătate nu a putut fi realizată.
Aluminiul și afectarea renală
Pornind de la faptul cunoscut că aluminiul este eliminat pe cale renală, s-a ridicat problema dacă sărurile de aluminiu absorbite din antiperspirante, la nivelul pielii axilei, pot duce în timp la afectarea rinichilor.
Din fercire, acest lucru nu este posibil deoarece cantitatea de aluminiu absorbită prin piele este scăzută și nu poate produce probleme renale, deși există o avertizare pentru pacienții care suferă de insuficiență renală gradul IV. Aceștia nu pot elimina într-un ritm suficient de rapid sărurile de aluminiu și în timp se pot acumula cantități periculoase pentru sănătate din aceste substanțe.
Afectează memoria?
În anii ‘60, câteva studii au descoperit niveluri ridicate de aluminiu în creierul persoanelor ce sufereau de Alzheimer. Cercetarea a pus sub semnul întrebării siguranța articolelor de uz casnic de zi cu zi, precum dozele de aluminiu, antiacidele bazate pe aluminiu folosite împotriva acidității gastrice și antitranspirante ce conțin săruri de aluminiu. Concluziile acestor studii timpurii nu au fost replicate în cercetările ulterioare, iar experții au exclus, în esență, aluminiul ca o posibilă cauză a Alzheimerului.
O meta-analiză care a analizat mai multe studii pe acest subiect, publicată în 2018, a concluzionat că adulții cu boala Alzheimer au prezentat niveluri mai ridicate de metale precum aluminiu, mercur și cadmiu în sânge. Cu toate acestea, s-a considerat că aceste metale provin din mediu, nu din antiperspirant.
Concluzia
Sunt necesare mai multe cercetări pentru a afla dacă compușii de aluminiu din antiperspirante reprezintă o amenințare asupra sănătății. Până la momentul actual, acest lucru nu a fost demonstrat și utilizarea acestui tip de produs este catalogată ca fiind una sigură.
Valentina Ghimpău
Sănătate de la Farmacist specialist,
Vă mulțumesc că m-ați citit!
