Ritmul accelerat al cotidianului, cu termene-limită, aşteptări, schimbări cu care abia ţinem pasul şi presiune constantă din partea celor din jur, dar şi autogenerată, a devenit în ultimul deceniu noua normalitate. Într-o societate pe “fast-forward”, tinerele generaţii se văd nevoite să intre într-un vârtej social care a dus, în ultimii ani, la o creştere îngrijorătoare a cazurilor de anxietate şi depresie în rândul adolescenţilor, de la vârste din ce în ce mai fragede.
Psihoterapeutul Irina Gruia vorbeşte despre câteva dintre problemele care stau la baza acestui fenomen şi despre cum adolescentul contemporan trăieşte zilnic sub o presiune care îl consumă, de multe ori fără ca părinţii să realizeze că şi ei contribuie la aceasta.
Teama de eşec, hrănită din copilărie
Teama de eşec şi presiunea sunt hrănite de părinţi încă din primii ani de viaţă ai copilului, de multe ori inconştient.
Din dorinţa de a le asigura un viitor plin de reuşite, există o tendinţă a părinţilor de a-i trimite pe copii încă de mici la o mulţime de cursuri şi activităţi.
“Această dorinţă de a-i învăţa pe copii cât mai multe lucruri vine chiar din anxietatea părinţilor. Din teama că nu-şi vor găsi drumul în viaţă, îi duc pe copii la tot felul de activităţi. De multe ori, poate fi la mijloc şi comoditatea părintelui, care nu petrece suficient timp de calitate cu copilul şi preferă să plătească. E un fel de externalizare a rolului de părinte. Copilul se bucură pe moment, învaţă să intre în medii noi, dar când îl duci la un curs opţional, el “îmbracă” o haină de şcolar. Iar tu, ca părinte, îi hrăneşti haina profesională, care consumă energie. Dar tu trebuie să hrăneşti copilul, altfel nici haina aceea profesională nu va mai avea de unde să ia această energie”, explică psihoterapeutul Irina Gruia.
Examenele, una dintre marile surse de stres
Una dintre cele mai mari surse de presiune devine, cu timpul, examenul. Copilul abia scapă de presiunea examenului de absolvire a ciclului gimnazial, iar părinţii încep deja să se preocupe de pregătirea pentru bacalaureat. “Există o reală fobie socială legată de bac. Nici nu a început bine clasa a IX-a şi i se spune că mai are puţin până la bac. Copiii ajung să simtă presiunea şcolii şi 12 ore pe zi. Merg la şcoală 6 ore, plus drumul dus-întors, apoi fac teme, apoi merg la meditaţii. Tânărul nu mai are timp să îşi încarce bateriile. Există o suprasolicitare profesională, emoţională, relaţională. Apar şi deficite la nivelul organismului: deficit de aer, de lumină, de neurotransmiţători de relaxare. Astfel, ajung în pragul depresiei”, semnalează specialistul.
Constrângerile nasc disocierea
Constrângerile sunt şi ele distructive, iar pericolul lor trebuie conştientizat de către părinţi din timp.
“Să ne gândim la părinţii care nu lasă copiii să plece la facultate în alt oraş pentru că vor să rămână lângă ei. Sau la părinţii care optează în locul copilului pentru liceul sau facultatea la care acesta să meargă. Părinţii care nu le oferă libertatea necesară copiilor deja majori, le interzic o relaţie, deşi ei sunt la vârsta la care sunt capabili să ia propriile hotărâri”, exemplifică Irina Gruia.
Unii adulţi sunt încă blocaţi în scheme învechite, guvernate de “Ce zice lumea?”, adaugă psihoterapeutul, iar astfel apare disocierea între schema veche, ce vede copilul, ce se întâmplă în interiorul său.
O altă problemă apare atunci când părinţilor le este greu să se detaşeze de probleme acasă. “Sunt adulţi epuizaţi, care nu mai ştiu să se bucure. Ce preia copilul? Exact ce vede”, precizează Irina Gruia.
“Mulţi oameni îşi imaginează că depresia înseamnă să fii apatic, să nu ai energie. Nu este aşa. Sunt exemple de oameni celebri care s-au sinucis, uitaţi-vă la Robin Williams, comediant. Toată lumea îl ştia drept un om vesel, care râdea mereu, părea plin de viaţă. Dar în interior exista o întreagă lupte, o devalorizare a propriei persoane”, mai spune specialistul, care transmite că este necesar ca părintele să conştientizeze aceste lucruri pentru o relaţie sănătoasă de familie şi pentru bunăstarea copilului său.
Soluţia: o relaţie de calitate, în care se investeşte zilnic
Soluţia pentru echilibrul adolescentului se află, în principal, tot în mâinile părinţilor, căci “acasă” este mediul de referinţă pentru copil. Indiferent de activităţile sale, copilul îşi încarcă bateriile acasă, iar “esenţa echilibrului şi liniştii psihice este o relaţie de calitate, care se construieşte, bucată cu bucată, în fiecare zi”, spune psihoterapeutul.
“Părinţii trebuie să investească timp în relaţia cu copilul, să fie interesaţi de pasiunile lor, poate chiar să le practice împreună. Să aibă momente în care să îşi împărtăşească lucruri. Părintele poate povesti lucruri potrivite nivelului de dezvoltare al copilului, iar apoi să îl invite pe acesta să împărtăşească, la rândul său”, recomandă Irina Gruia.
Totodată, este important ca părintele să susţină un anturaj sănătos în jurul copilului. Iar dacă nu este de acord cu anturajul, să îi lase, totuşi, libertate copilului, dar să se îngrijească de mediul său social, să se “infiltreze”, să permită prietenilor copilului să vină acasă, să le creeze un cadru împreună, spune specialistul.
“Să fie în contact cu dorinţele, cu visele copilului său, să creeze contexte care să le consolideze relaţia: să organizeze tabere, să găteacă împreună, să citească, să facă lucruri care să îi aducă împreună”, completează Irina Gruia.
