Într-un interviu acordat GdS, dr. Gabriela Marinaş creionează tabloul tragic pe care îl întâlneşte zilnic în secţia unde lucrează. Pacienţii ajung, de cele mai multe ori, prea târziu la spital. Şi chiar şi atunci când îi aduc, infectaţi şi în stare gravă, rudele lor tot nu cred în Covid sau îi avertizează pe medici să nu cumva să le dea Covid în spital.
Pacienţii conştienţi devin anxioşi când îi văd pe colegii de salon
GdS: Care este situaţia în secţia unde lucraţi? Ce vârste au pacienţii şi în ce stare se află?
Dr. Gabriela Marinaş: Situaţia este dramatică. În valul 4, pacienţii noştri sunt, în principal, din categoria de vârstă 50-80 de ani. Am avut şi pacienţi tineri, dar într-un procent destul de mic. Cei mai mulţi au nevoie de ventilaţie non-invazivă, dacă nu chiar invazivă, vin cu afectare pulmonară foarte mare. Puţini pacienţi sunt cu afectare pulmonară sub 75% bilaterală. Când au deja ambii plămâni afectaţi, e foarte greu să tratezi. Avem pacienţi în comă indusă, avem pacienţi care intră ei în comă de grad IV… Iar cei care sunt conştienţi văd ce se întâmplă în jur, devin anxioşi. Sunt mulţi care se gândesc că şi ei o să ajungă la fel. Sunt şi alţii care se încurajează singuri şi spun că o să fie bine.
Noi încercăm să lucrăm şi la partea psihică, pentru că la pacienţii conştienţi este foarte important şi suportul moral. Avem şi un psiholog, dar este unul singur care încearcă să se împartă la atâţia pacienţi. Avem kinetoterapeuţi pentru pacienţi, facem exerciţii, încercăm să îi ridicăm pe pacienţii care sunt mai bine, să stea şi în picioare, să facă 2-3 paşi. Aceşti 2-3 paşi pot fi resimţiţi ca echivalentul a 2-3 kilometri alergaţi când ai afectare pulmonară de 85%.
„Rudele ne acuză că noi le-am dat Covid pacienţilor”
GdS: Din datele transmise de către spital, marea majoritate a pacienţilor din terapie sunt nevaccinaţi. Regretă că nu s-au vaccinat când ajung la spital cu forme severe?
G. M.: Majoritatea pacienţilor noştri din terapie intensivă sunt pacienţi nevaccinaţi, într-adevăr. Dar în multe dintre cazuri, ajung în stare gravă, comatoşi, astfel că nu putem afla foarte multe lucruri de la aceştia. De regulă, aflăm de la familie dacă pacienţii sunt vaccinaţi sau nu, iar reacţia aparţinătorilor când îi întrebăm despre acest lucru este foarte rece, de respingere. Ne acuză că noi le-am dat pacienţilor Covid, de parcă noi am fi vinovaţii… Mulţi nici nu acceptă că pacientul a ajuns la spital cu Covid, spun că a fost bine cât a stat acasă. Dar aceasta este problema, de fapt, că a stat acasă.
GdS: Există un numitor comun al acestor pacienţi care ajung la ATI?
G. M.: 80% dintre pacienţii noştri ajung la spital la peste 14 zile de când au apărut simptomele. Mulţi nici nu îşi fac testul, noi îi internăm practic cu suspiciune de Covid şi le facem testele rapide. Deşi pe baza evaluării clinice şi a investigaţiilor deja ne dăm seama când este vorba de Covid. Dar avem nevoie şi de confirmare. Foarte mulţi nu spun, ajung tardiv şi de aceea se şi ajunge la acest număr foarte mare de pacienţi în terapie intensivă şi la acest număr mare al deceselor. Oamenii nu au încredere deloc, nu cred în boală, în virus. Am avut pacient care a ieşit din terapie intensivă după ce fusese la limită pentru intubaţie şi chiar şi când a ieşit din ATI a spus că el tot nu crede în Covid. Deşi ne-a văzut îmbrăcaţi în combinezoane, a văzut alţi pacienţi în stare gravă lângă el. Pe moment, părea să realizeze, dar când a fost mutat pe secţie şi s-a văzut bine, tot era reticent.
GdS: SCJU Craiova a extins numărul de paturi de terapie intensivă cu încă 10, alţi pacienţi sunt trataţi în izolatorul UPU, care funcţionează ca o pre-terapie. Mai faceţi faţă?
G. M.: Încercăm să ne descurcăm. Cum decedează un pacient sau se externează, locul său se sterilizează, se curăţă şi vine imediat un alt pacient. Avem 8 paturi în extensia ATI, nu cred că am mai putea face la mai mult de atât, suntem repartizaţi din secţia ATI. Nu avem de unde să mai plusăm şi cu oxigenul, care e la capacitate maximă.
GdS: Legat de oxigen, vă este teamă de un eventual incendiu, după cele întâmplate la alte secţii ATI din ţară?
G. M.: Când preiau o gardă nu mă gândesc decât ca pacientul să aibă suficient oxigen, pentru că fără oxigen el nu poate să stea. Nu mai avem timp să ne gândim la altceva.
„Sperăm ca oamenii să înţeleagă ceva din acest val 4”
GdS: Există vreun caz care v-a marcat în ultima perioadă?
G.M.: Este un caz fericit… Am avut o pacientă care a venit cu o formă severă, necesita ventilaţie non-invazivă. Acest lucru înseamnă că masca e conectată la un ventilator şi ventilatorul acela o ajută să respire. Avea o afectare pulmonară de 75%-80%, bilaterală, eram pregătiţi deja să o intubăm, avea analize foarte proaste. Dar acum este pe secţie. Într-adevăr, cu oxigen suplimentar, dar mai are nevoie de un flux mult mai mic, 3-4 litri, are saturaţii destul de bune. A stat cam 2-3 săptămâni în terapie. Există şi astfel de cazuri fericite, când pacienţii merg foarte bine, răspund la tot tratamentul. Când a plecat din secţie, ne-a împărtăşit că regretă că nu s-a vaccinat…
Sperăm să înţeleagă, totuşi, oamenii că vaccinarea este o soluţie şi nu doar pentru Covid acum. Au fost şi alte gripe şi alte virusuri împotriva cărora, din fericire, oamenii s-au vaccinat. Singura noastră speranţă este ca măcar după acest val să înţeleagă ceva, din numărul de infectări, din spitalele pline, şi să nu mai fie un val 5 la fel…
