Pe măsură ce îmbătrânim, mulți punem pe seama acestui proces pierderile de memorie. Dacă uiți unde ai pus un obiect sau ai nevoie de mai mult timp ca să-ți amintești un eveniment din trecut, nu e neapărat un semn că te confrunți cu demența, ci este mai degrabă un fenomen firesc, care apare odată cu trecerea anilor, potrivit csid.
Totuși, există anumite semnale care pot sugera că aceste modificări în ceea ce privește capacitatea de memorare sunt consecința demenței, nu a îmbătrânirii. Pentru că nu multă lume le recunoaște, boala Alzheimer ajunge să fie diagnosticată foarte târziu, într-un stadiu avansat.
În majoritatea cazurilor (de exemplu, în bolile neurodegenerative ale creierului), demența evoluează treptat și nu putem distinge clar între îmbătrânirea normală și demența incipientă.
Potrivit Societății Române de Sprijin a Vârstnicilor și Suferinzilor cu afecțiuni de tip Alzheimer (www.alz.ro), există 3 criterii-cheie prin care putem diferenția demența de îmbătrânirea normală.
1. Frecvența schimbărilor
Unele abilități cognitive scad odată cu înaintarea în vârstă. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește abilitățile cognitive, care necesită achiziția și procesarea de noi informații.
Astfel de exemple sunt memoria, funcția executivă și viteza cognitivă.
2. Persistența deprecierii stării mentale
Întrucât afectarea capacității cognitive și a activităților de viață, precum și modificările comportamentului în bolile neurodegenerative ale creierului sunt cauzate de o deteriorare ireversibilă (pierderea celulelor nervoase), simptomele persistă și se agravează treptat în timp, deși pot exista fluctuații de la o zi la alta.
De regulă, problemele episodice de atenție, memorie, orientare sau exprimare nu sunt indicatori ai demenței incipiente.
3. Impactul deprecierii mentale asupra activităților de viață de zi cu zi
Prin definiție, demența este caracterizată de tulburări cognitive și/sau funcționale suficient de severe pentru a interfera cu activitățile vieții de zi cu zi ale persoanei.
Faptul că o persoană uită uneori rapid anumite lucruri sau nu-și găsește cuvintele nu afectează în mod direct capacitatea individului.
Deși nu sunt specifice demenței aceste simptome minore („deficiență cognitivă ușoară”), ele pot progresa treptat la demență după câțiva ani.
Diferențierea semnelor îmbătrânirii normale de cele ale demenței
Tabelul de mai jos prezintă exemple de schimbări posibile datorate îmbătrânirii normale sau datorită demenței timpurii, pentru a ilustra ușor aceste diferențe. Cu toate acestea, este important să ne amintim că toată lumea este diferită și nu toți cei cu demență vor prezenta toate aceste schimbări.
Care sunt cauzele demenței?
Sunt multe boli diferite care cauzează demența. În majoritatea cazurilor, nu este cunoscut de ce dezvoltă oamenii aceste boli. Câteva din cele mai cunoscute forme de demență sunt
următoarele:
Boala lui Alzheimer
Boala lui Alzheimer reprezintă cea mai comună formă de demență, reprezentând cca două treimi din totalul cazurilor.
Aceasta cauzează o descreștere treptată a abilităților cognitive, începând adesea cu pierderea de memorie.
Boala lui Alzheimer este caracterizată prin două anormalități în creier – plăci amyloide și încâlcituri neurofibrilare. Plăcile sunt cocoloașe anormale ale unei proteine numită amyloid.
Încâlciturile sunt ghemuri de filamente torsionate formate dintr-o proteină numită tau. Plăcile și încâlciturile întrerup
comunicarea între celulele nervilor și cauzează moartea lor.
Demența vasculară
Demența vasculară este o diminuare cognitivă cauzată de o deteriorare a vaselor de sânge din creier. Poate fi cauzată de un accident vascular cerebral singular, sau de câteva miniaccidente vasculare cerebrale, ce au loc într-o perioadă de timp.
Demența vasculară este diagnosticată când există probe de înbolnăvire a vaselor de sânge din creier și de diminuare a
funcției cognitive ce interferează cu traiul de zi cu zi.
Simptomele de demență vasculară pot apare brusc după un atac cerebral, sau pot începe treptat pe măsură ce boala
