Platfusul este o problemă adesea neglijată, pentru că, de cele mai multe ori, nu doare și poate trece neobservată. Unii oameni pot crede că este normal să aibă o boltă plantară căzută, iar mulți nu cunosc consecințele sale negative pe termen lung. Însă lucrurile nu stau deloc așa. Neglijat, platfusul poate conduce, uneori, la efecte nedorite asupra întregului organism, semnalează Eva Ilie, kinetoterapeut.
Platfusul poate conduce la un efect de domino
„Piciorul, în general, este o parte a corpului extrem de importantă, dar foarte des neglijată. Este important pentru că susține corpul când stăm în picioare, dar este și mecanism de propulsie în locomoție, atunci când mergem. Foarte multe probleme și patologii apărute în corp pot fi asociate piciorului plat sau platfusului.
Când bolta plantară este căzută, corpul începe să adopte posturi vicioase, este ca un efect de domino. Când cade o piesă, încep să cadă și celelalte. Corpul încearcă să modifice anumite structuri în compensare pentru a ajunge la o anumită postură. Astfel, pot apărea probleme la nivelul gleznelor, al genunchilor, la nivelul bazinului sau al coloanei lombare, probleme cervicale. Cam tot corpul poate fi într-o anumită măsură afectat”, spune Eva Ilie.
La vârsta adultă, platfusul e mai greu de tratat
Patologia poate apărea din fragedă pruncie, iar la vârsta adultă, se poate agrava odată cu trecerea timpului și devine mai greu de tratat pentru că oasele, ligamentele, musculatura nu mai au aceeași maleabilitate și reacție de corecție ca în copilărie, spune specialistul.
„Un diagnostic pus timpuriu este foarte important și poate fi pus ușor chiar și de părinte, care observă dacă bolta plantară este căzută sau nu”, precizează kinetoterapeutul.
Un studiu din anii 90 atestă faptul că toți copiii se nasc, de fapt, cu picior plat. Este acea grăsime pe care o întâlnim la bebeluși. Arcuirea normală a piciorului poate să se dezvolte până la 7-10 ani și devine matură la 12 ani. Dar putem intui un platfus înainte de această vârstă.
Cum ne dăm seama dacă avem platfus
Piciorul este împărțit în trei segmente, explică specialistul Eva Ilie: piciorul posterior – unde se află călcâiul, mijlociu – unde se întâlnește bolta plantară și anterior – unde sunt degetele.
„Ele toate formează niște arcuri de rezistență, cel mai important este arcul medial. Piciorul plat se observă cel mai ușor când stăm în picioare, când toată greutatea și presiunea gravitațională se reflectă în bolta plantară. Un picior normal va avea o susținere pe partea anterioară și posterioară, iar la interior, pe arcul medial, este o scobitură, un arc ridicat sau bolta plantară. Când apare platfusul, în picioare, acel arc este, practic, căzut, lipit de podea. Nu se poate vorbi, totuși, de platfus decât atunci când pacientul stă în poziția șezut și acea boltă plantară căzută nu dispare. Altfel, este doar un picior cu tendință de platfus, un picior care poate avea o elasticitate ligamentară crescută și o structură mai diferită”, transmite kinetoterapeutul.
Un test ușor de făcut acasă
Pentru a detecta un eventual platfus, se poate face un test foarte ușor acasă, mai ales când observăm că și glezna e poziționată spre interior.
„Evaluarea poate fi și amuzantă pentru copii, pentru că testul presupune să vopsim talpa piciorușului, care apoi se așază pe o foaie albă. Când copilul pleacă de pe foaie, la picior ar trebui să se vadă o arcuire spre interior. Dacă aceasta nu apare și totul e plat, e bine ca părintele să ceară părerea unui specialist”, spune kinetoterapeutul.
De reținut, însă, că putem discuta despre un picior cu platfus după vârsta de 3-4 ani, moment în care urmărim copilul și stimulăm musculatura, deoarece în această perioadă poate fi vorba și de un picior cu laxitate crescută, iar un diagnostic final se poate pune după vârsta de 7 ani, după o evaluare corectă făcută de un medic ortoped pediatru.
Ce presupune tratamentul
Kinetoterapeutul poate vedea, în urma examinării, în ce stadiu se află un pacient cu platfus și poate recomanda exerciții fizice specifice. De cele mai multe ori, însă, tratamentul presupune purtarea de încălțări speciale și talonete (tratament ortotic).
„Tratamentul kinetic ajută stimularea boltei plantare și este nedureros la copii, răspunsul fiind mult mai rapid decât la vârsta adultă. Se stimulează și dezvoltarea musculară și senzorială. Copiii au și diverse teme pentru acasă. De exemplu, de a pune picioarele pe suprafețe cât mai diverse – parchet, iarbă, nisip etc. pentru stimulare senzorială”, povestește kinetoterapeutul.
Adultul ajunge cel mai adesea la terapie cu un platfus dureros. „El poate fi și achiziționat pe timpul vieții din cauza supunerii boltei plantare la diverse activități fizice intense sau din cauza unor accidentări, a unei artrite, a obezității. Și sarcina poate da platfus. Scolioza, netratată, poate conduce, de asemenea, la platfus”, spune specialistul.
Durata terapiei diferă de la pacient la pacient
Diagnosticul poate fi dat prin examinare manuală, radiografie și ultrasunete la adult, dar și prin analiza plantară computerizată.
Tratamentul poate dura de la o lună la trei luni pentru forme ușoare, cu diagnostic precoce și cu ținerea sub observație apoi pentru o perioadă mai lungă. Sunt, de asemenea, copii care merg la terapie pe o perioadă nedeterminată, necesară obținerii unui rezultat pozitiv.
„Sunt copii care merg bine, apoi fac pauză și după un timp revin. Durata terapiei diferă foarte mult de la pacient la pacient, dar și în funcție de vârstă. Un adult s-ar putea să poarte încălțări speciale toată viața, pe lângă ședințele de recuperare care îi pot ameliora starea. Și un copil cu un platfus accentuat e posibil să continue tratamentul ortotic până la maturitate. Există și un tratament complementar cu benzi dinamice. Acesta, combinat cu terapia ortotică și cea kinetică, acesta ajută în beneficiile pe termen lung ale terapiei”, menționează Eva Ilie.
Indiferent de originea platfusului, important este să evaluăm cât mai devreme situația și afecțiunea să fie diagnosticată din timp pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacientului.
