Sistemele de purtare a bebeluşilor sunt practice, uşor de folosit şi perfecte pentru a crea o legătură puternică dintre părinte şi copil. Babywearing-ul, cum mai este cunoscută purtarea bebeluşilor în marsupii, slinguri, sau wrap-uri, aduce cu sine multe avantaje. Însă părinţii trebuie să acorde mare atenţie alegerii unui sistem de purtare potrivit bebeluşului, ca să nu îi facă acestuia rău.
Un marsupiu care nu este ergonomic poate afecta coloana copilului sau poate duce la displazie de şold. Dr. Diana Belu, medic pediatru, explică avantajele şi dezavantajele sistemelor de purtare şi transmite la ce trebuie să fie atenţi părinţii când aleg un portbebe.
Ce înseamnă babywearing şi care este poziţia corectă a bebeluşului în sistem
Babywearing înseamnă, mai exact, să îţi porţi copilul aproape de corp folosind un material sau un produs de purtare conceput special în acest scop, destinat noilor născuţi sau copiilor de până la 3 ani, explică medicul pediatru.
„Cea mai cunoscută poziţie sănătoasă de purtare a copilului din punct de vedere biomecanic este atunci când acesta e aşezat în faţa părintelui, cu faţa spre acesta, şi cu picioarele ridicate astfel încât gambele şi coapsele să alcătuiască un M. Picioarele sunt îndoite, iar genunchii sunt orientaţi uşor spre exterior şi mai ridicaţi. Este o poziţie optimă pentru articulaţia şoldului, nu se pune presiune pe ea, la fel şi în cazul musculaturii”, explică dr. Diana Belu. Copilul nou născut ar trebui să aibă coloana în formă de C, pentru că încă nu are musculatura dezvoltată şi achiziţiile neuromotorii necesare pentru a-şi susţine capul, astfel că sistemul trebuie să respecte această formă, adaugă pediatrul.
Principalele avantaje ale marsupiului: Este practic şi îmbunătăţeşte legătura dintre părinte şi copil
Un portbebe potrivit vine cu multe avantaje, atât pentru copil, cât şi pentru părinte. El creşte capacitatea de reacţie a părintelui, care observă mai uşor nevoile copilului, iar la nivel psihologic, îmbunătăţeşte ataşarea dintre părinte şi copil. Poate susţine alăptarea şi oferă mai multă independenţă părintelui, care îşi poate folosi ambele mâini.
„Un alt avantaj important este că ajută la reducerea perioadei de plâns a copilului într-o zi. Cunosc cazul concret al unei mămici cu doi copii, un nou născut şi un copil de aproximativ patru ani. Copilul mai mare a fost lăsat să se joace ca de obicei, chiar facă făcea zgomot, pentru a nu i se crea frustrări, iar cel mic a fost purtat într-un wrap chiar şi în casă. După ce a început să fie purtat astfel, cel mic se odihnea mult mai bine, în ciuda gălăgiei din jur”, povesteşte pediatrul.
În sistemul de purtare, copiii pot percepe bătăile inimii mamei şi simt căldura acesteia. Medicul dă ca exemplu edificator cazul copiilor prematuri din Columbia, unde se practică, în mai multe spitale, kangaroo mother care. Copilul prematur se pune în contact direct cu mama, piele pe piele, aproape toată ziua, pentru că s-a dovedit că acest procedeu grăbeşte recuperarea şi externarea micuţilor. Practica a început printr-un experiment, prin anii 80, din cauza lipsei de locuri suficiente în spitale, şi s-a dovedit un succes.
„Pielea mamei se adaptează în funcţie de nevoile copilului, temperatura poate creşte sau scădea atunci când copilului îi este frig sau prea cald. Este fascinant ce poate face contactul piele pe piele”, spune dr. Diana Belu.
Riscurile purtării unui marsupiu nepotrivit
Un portbebe neergonomic sau nepotrivit pentru vârsta copilului prezintă, însă, anumite riscuri pentru bebeluşi. Cele mai mari riscuri sunt legate de presiunea pe şold, care poate duce la displazie de şold, şi presiunea pe coloana vertebrală. În funcţie de vârstă, riscurile diferă. La copiii de peste 7 luni, de exemplu, nu mai este risc de displazie de şold.
„Sistemele de purtare care doar trec ca o bucată de material sau un pampers printre picioarele copilului, în care picioarele atârnă, nu asigură poziţia optimă din punct de vedere biomecanic. Riscul mare este în cazul copiilor mici, până la trei luni. De asemenea, nu este indicat un sistem în care copilul stă cu spatele la părinte şi cu faţa spre exterior, pentru că pune presiune foarte mare pe coloană. Mai bine ca părinţii să evite sistemul dacă altfel copilul nu stă”, recomandă specialistul.
Pentru copiii mai mari, o opţiune ar fi purtarea în spate, pentru că aceasta îi satisface nevoia de a observa lumea din exterior. Dezavantajos este că acest mod de purtare nu asigură contact vizual cu părintele, dar, în funcţie de sistem, se poate şi jongla cu poziţia.
Sistemul trebuie să fie adecvat vârstei
La un copil mai mare, precum unul de 8 luni, ar fi ideal ca sistemul să permită şi trecerea de la o poziţie activă, care să permită mişcări, la una pasivă, spune medicul: „Dacă adoarme în sistem, să poată să stea confortabil, dar dacă este treaz, să aibă suficientă libertate de mişcare, să poată da din mâini şi din picioare. Sistemul trebuie să fie adecvat vârstei şi nevoilor copilului”, subliniază medicul.
Alte riscuri mai sunt cel de traumă, de cădere a copilului dacă sistemul nu este pus corespunzător şi riscul să nu primească suficient oxigen, de asfixiere, indiferent dacă este vorba de un sistem ergonomic sau unul neergonomic.
„Mai există şi mici dezavantaje ale purtării copiilor în sistem. Vara te poţi încinge sau poţi transpira. Apoi, unii copii alăptaţi au nevoie să mănânce foarte des, iar dacă mama nu reuşeşte să îi hrănească din sistem, poate fi obositor să îi scoată şi apoi să îi aşeze în sistem în mod repetat, mai ales dacă sistemul de purtare necesită mai mult timp pentru aşezarea copilului – de exemplu, wrap-ul, faţă de un sistem cu chingi. Dezavantajul mai intervine şi când ambii părinţi folosesc sistemul şi trebuie să facă reglajele mereu pentru a se potrivi fiecăruia”, explică pediatrul.
După alegerea unui sistem potrivit, părinţii trebuie să fie conştienţi de tranziţia la o nouă etapă: cea a mersului. „Oricât de bine ne înţelegem cu sistemul, cei mici trebuie să fie încurajaţi şi să meargă, în momentul când ajung la această etapă. Sistemul de purtare să fie de ajutor când cel mic oboseşte, dar trebuie să respectăm şi să încurajăm nevoia de mişcare a copilului”, atenţionează dr. Diana Belu.
