În ultimii ani, semnele autismului au fost în prim-plan în cadrul campaniilor de conştientizare ale acestei afecţiuni, pentru a-i ajuta pe părinţi să depisteze precoce tulburările de spectru la propriii copii şi a le da, astfel, acestora o şansă mai mare de a se recupera. Cu cât tulburările de spectru autist sunt observate mai repede şi se intervine prompt, cu atât copiii vor fi mai aproape de o viaţă normală.
Pe data de 2 aprilie se marchează Ziua Internaţională a Conştientizării Autismului. Cu acest prilej, dr. Cătălina Anastasescu (Tocea), medic primar psihiatrie pediatrică, vorbeşte despre factorii care contribuie în mod esenţial la recuperarea copiilor cu autism.
Copiii ajung mai devreme la specialist
Dr. Cătălina Anastasescu a constatat că în ultimul timp a scăzut media de vârstă a copiilor care ajung la cabinet cu elemente de spectru autist, ceea ce poate fi un semnal pozitiv. Această tendinţă relevă că părinţii au devenit mai conştienţi şi mai informaţi în privinţa semnelor autismului. E posibil ca şi pandemia să fi contribuit la acest lucru, explică medicul, pentru că părinţii au petrecut mai mult timp acasă, cu copiii, şi au avut mai multe oportunităţi să observe manifestările lor.
„Sunt mulţi copii care ajung la cabinet cu elemente de spectru autist, pe care îi evaluez. De regulă, ei sunt apoi îndrumaţi către terapie, dar există şi tratament medicamentos trofic cerebral pentru aceştia. Sunt studii care arată cum acesta ajută copilul să îşi atingă potenţialul. Cea mai frecventă terapie este terapia comportamentală aplicată sau ABA, însă o terapie foarte eficientă pentru motricitate fină este terapia 3C, inventată de un kinetoterapeut român, care a început să câştige din ce în ce mai mult teren în ultimii ani”, spune dr. Anastasescu.
Neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a se recupera
Cu cât se părinţii recunosc mai repede semnele şi se prezintă la medic pentru o evaluare şi se intervine la timp, cu atât evoluţia este mai bună. Copiii se află în perioada de dezvoltare, iar în această perioadă creierul are neuroplasticitate, precizează specialistul:
„Până pe la 7-8 ani, când primeşte mai multă informaţie corespunzătoare vârstei, creierul are capacitatea să recupereze, de cele mai multe ori. Dacă nu îi dai „hrana” de care are nevoie, creierul suferă o pseudo-hipotrofie. Dar dacă ulterior primeşte informaţia potrivită, el se dezvoltă şi această hipotrofie dispare. Şansele scad, însă, după ce trece această perioadă de dezvoltare. Sunt copii care evoluează atât de bine încât, dacă nu ştii că aveau tulburări de spectru, crezi doar că sunt puţin mai ciudaţi, dar nu te gândeşti la acest diagnostic. Dar sunt şi copii care ajung la 6-7 ani şi încă nu vorbesc”.
„Noi vrem ca un copil să se integreze, nu să fie ţinut pe loc”
Progresul depinde de mai mulţi factori, adaugă medicul psihiatru. „Este important terenul, dar contează şi vârsta, nivelul de implicare, echipa terapeutică. Sunt foarte mulţi factori care contribuie la recuperarea unui copil cu autism. Contează mult cum este integrat copilul în mediu, contează să meargă la grădiniţă. Scopul nostru este să îl includem social, nu să îl excludem. Să meargă în locuri publice, să meargă la locuri de joacă, să fie implicat în activităţi de zi cu zi. E mult mai benefic pentru copil să meargă la o şcoală normală, nu la una specială, pentru că noi vrem ca el să evolueze, să se integreze, nu să îl ţinem pe loc”, spune dr. Anastasescu.
Pentru a se recupera, copilul are nevoie şi de terapie comportamentală, şi de adjuvante medicamentoase, dar şi să fie integrat social.
Implicarea familiei este foarte importantă
Intervenţia terapeutică este complexă şi e foarte importantă implicarea familiei. Aceasta trebuie să înţeleagă nevoia de ajutor pentru copil, că este nevoie atât de resurse financiare, cât şi de timp, pentru a se recupera ce nu s-a achiziţionat. Iar un alt element esenţial este profesionalismul echipei de terapie.
„Pentru o evoluţie bună, un alt factor de influenţă este nivelul cognitiv al copilului. Şi numărul de ore petrecut săptămânal în terapie este crucial. Se recomandă între 15 şi 40 de ore, iar dacă numărul de ore e adaptat la deficitele lui şi la capacităţile copilului, sunt şanse mari pentru un deznodământ pozitiv”, transmite medicul.
Expunerea la ecrane, o ameninţare
Specialistul atrage atenţia că unul dintre cele mai mari pericole pentru copii este expunerea la ecrane. „Telefonul, tableta, chiar şi televizorul, încă de la 5-6 luni, sunt extrem de dăunătoare. Îi oferim copilului o informaţie care nu îi este utilă, pe care nu o înţelege şi creierul său va suferi pe parte de abilităţi sociale, contactul vizual va fi deficitar. Expunerea la ecrane nu ajută absolut deloc. Copilul are nevoie de socializare, de interacţiune, nu de un ecran în faţa căruia se derulează nişte imagini. Este necesar să substituim ecranul cu interacţiunea. Copilul are nevoie să ne jucăm cu el, să îl implicăm în activităţi casnice, să îi încurajăm independenţa”, subliniază psihiatrul.
