Micul Iacob, în vârstă de 6 ani, a fost marţi purtat pe drumuri 4 ore până să fie văzut de un medic, după ce a acuzat dureri puternice de ureche. Mama sa a ajuns la camera de gardă de lângă Parcul Romanescu a Secţiei de Pediatrie a Spitalului Filantropia în jurul prânzului. S-a trezit trimisă dintr-o parte în alta, cu copilul suferind, fără să i se comunice nişte informaţii clare, care să o ajute să rezolve problema fiului său. Reprezentanţii spitalului dau vina pe erori de comunicare, însă, pe lângă acestea, povestea lui Iacob scoate la suprafaţă aceleaşi vechi şi necontenite tare ale sistemului medical. Lipsa de comunicare e completată, mai grav decât orice, de lipsă de empatie.
Se pare că o confuzie a condus la trimiterea copilului de la camera de gardă la ambulatoriu, unde este nevoie de trimitere de la medicul de familie pentru consultaţii. Astfel că medicul a refuzat să vadă copilul. Nici măcar pentru un minut, deşi nu mai era niciun pacient la uşa cabinetului. Iar mamei nu i s-a clarificat nicio clipă că, de fapt, camera de gardă unde se primesc cazurile urgente era, de fapt, acolo unde ajunsese încă de la început.
Să mergi cu copilul la spital pentru o problemă medicală urgentă este încă o aventură cu final imprevizibil la Spitalul Clinic Municipal „Filantropia” din Craiova. Camera de gardă de la Parc, la care ajung des părinţii pentru o consultaţie urgentă a micuţilor, e când cu noroc, când cu ghinion. Unii copii reuşesc să fie văzuţi, alţii sunt trimişi de colo-colo, de parcă ar fi nişte mingi de ping pong şi nu nişte prichindei care au nevoie de ajutor cât mai repede cu putinţă.
Se primesc sau nu urgenţe la camera de gardă?
În 2019, Gazeta de Sud scria despre cazuri de părinţi trimişi de la parc la Spitalul Judeţean, pentru că Filantropia nu ar fi unitate medicală de urgenţă. La acel moment, directorul medical Lorena Dijmărescu susţinea că, într-adevăr, camera de gardă de la Parc „nu este o cameră de urgenţă. Medicul de gardă este solicitat la chemări. Dar, teoretic, eu nu am de ce să primesc nicio urgenţă. Teoretic, toate urgenţele merg la Nr. 1. Faptul că noi le-am acordat aceste consultaţii pentru că da, sunt copii, nu îi poţi plimba de colo-colo, este o altă discuţie. Dar Pediatria nu e secţie de urgenţă”, afirma dr. Dijmărescu la acea vreme.
Cu toate acestea, mulţi părinţi merg în continuare la Parc pentru a evita să ajungă la Judeţean, unde Unitatea de Primiri Urgenţe este mereu foarte aglomerată şi plină de tot felul de cazuri ce pot fi traumatizante pentru un copil.
În plus, şefa Secţiei de Pediatrie, Ligia Stănescu, spune că indicaţia sa directă a fost ca medicii de la camera de gardă să nu refuze să vadă vreun copil. Deşi plângeri, în aceşti ani, privind refuzul unui medic să vadă un copil şi trimiterea sa către Judeţean au mai apărut.
Povestea lui Iacob
Marţi, la prânz, Lelia Motroc a mers cu copilul său la camera de gardă a Pediatriei de la Parc, sau urgenţa pentru pediatrie, aşa cum o ştiu toţi părinţii din Craiova, în ciuda informaţiilor confuze cu privire la statutul acestei „camere”. Însă la intrare, când a spus că pe copil îl doare urechea şi are nevoie să îl vadă un doctor, un bărbat i-a transmis să meargă la fostele Băi Comunale, pentru că „la parc se renovează” şi acolo s-au mutat medicii.
Ajunsă acolo, mama a aflat că abia la 14:00 poate intra, astfel că a mai aşteptat mai bine de o oră cu copilul. Iar când, în sfârşit, a ajuns la medic, a aflat cu stupoare că micuţul nu poate fi primit la consultaţie, pentru că nu are trimitere.
„Nu înţelegeam de ce mi se cere trimitere pentru o urgenţă medicală. Medicul îmi tot spunea că nu mă poate primi fără trimitere, pentru că va avea probleme cu Casa de Asigurări, iar eu întrebam de ce este nevoie de o trimitere pentru un caz urgent”, spune mama. Doctorul, însă, nu a clarificat situaţia şi doar a continuat să îi spună că nu poate vedea copilul fără trimitere. Asta deşi nu mai exista niciun pacient la uşa sa.
„Am rugat-o pe doamna doctor să se uite măcar un minut la copil, pentru că nu era nimeni acolo, dar nu a vrut. Am întrebat-o: Chiar nu vă puteţi uita puţin la el măcar? Îl doare”.
Medicul a fost, însă, implacabil. I-a transmis doar că poate reveni a doua zi cu trimitere. „Nu puteam să merg a doua zi pentru că pe copil îl durea atunci şi plânsese de durere. În plus, medicul de familie nici măcar nu mai avea program la acea oră”. Aşa că mama a fost nevoită să plece şi a ajuns cu copilul la un specialist abia la ora 16:00, la un cabinet privat.
Portarul e, de fapt, vinovatul
Managerul spitalului, Liviu Radu, spune că s-a produs o confuzie. Mama a fost trimisă de la parc la ambulatoriu, pentru că pediatria nu are medic de gardă pentru specialitatea O.R.L., iar medicul de specialitate era de găsit la clinica de lângă fostele Băi Comunale. Numai că Iacob ar fi putut fi consultat de către orice medic pediatru la camera de gardă, dacă nu ar fi fost direcţionat în altă parte, explică şefa Clinicii de Pediatrie. Problema ar fi apărut de la portar, a spus aceasta, care a îndrumat-o greşit pe mamă. Acesta nu ar fi la prima gafă, spune dr. Ligia Stănescu.
„E o problemă mai veche cu acest portar care face abuz de putere. Dacă mama ar fi ajuns la camera de gardă, putea să o vadă medicul, dar ea a fost de bună credinţă şi a ascultat de acest portar, astfel că nici măcar nu a ajuns la biroul de internări. Nu ştiu cine i-a dat dumnealui dreptul să dea astfel de informaţii. Copilul trebuia să fie lăsat să ajungă la biroul de internări, să fie consultat, pentru că ne puteam stabili şi noi dacă era otită sau nu şi îi puteam da un tratament care să îl amelioreze şi apoi, dacă era cazul, îl direcţionam în altă parte. Portarul nu este în măsură să dirijeze pacienţii. Indicaţiile mele au fost clare: cine pune piciorul în clinică trebuie văzut. Ne dorim să nu mai fie astfel de probleme. Camera de gardă e tot aici şi mereu există personal care să primească pacienţii, nu vrem să plimbăm copiii dintr-o parte în alta”, ne-a declarat şefa clinicii.
Mama ar fi fost dispusă să plătească dacă i s-ar fi oferit posibilitatea
Dr. Ligia Stănescu a precizat şi că medicii din policlinică nu pot consulta fără bilete de trimitere pentru că li se impută sumele pentru consultaţiile respective de către CAS.
„Eu am recomandat ca atunci când un părinte ajunge cu copilul în ambulatoriu fără bilet de trimitere, are posibilitatea şi doreşte ca acel copil să fie văzut, să se taie o chitanţă pentru suma minimă de 50 lei, ca acel copil să fie consultat”, a mai spus dr. Stănescu.
Mama lui Iacob a spus, însă, că nu i s-a oferit această posibilitate, pentru că ar fi fost dispusă să achite suma, numai ca fiul său să fie primit de către medic.
Problema cea mare rămâne tot atitudinea personalului
Am discutat cu directorul unităţii medicale despre situaţia lui Iacob şi am ridicat problema atitudinii personalului, inclusiv a medicului de la O.R.L., care nu a lămurit-o pe mamă şi nici nu a arătat o minimă empatie faţă de situaţia micului pacient. „Nu este normal, într-adevăr, doamna doctor ar fi trebuit să îi explice mai bine situaţia. Dar doamna doctor avea dreptate, totuşi, că nu poate primi copii în regim de urgenţă. A fost o lipsă de comunicare şi aici, şi la parc”, spune managerul, care înţelege frustrarea mamei. Acesta ne-a asigurat că va solicita clarificări cu privire la situaţie.
