Miturile şi mesajele false vehiculate pe Internet cu privire la vaccinul anti-HPV au avut în trecut efecte dezastruoase, zădărnicind campanii de vaccinare care ar fi putut preveni îmbolnăvirea unor oameni de cancer. Cancerul de col uterin continuă să facă prea multe victime în ţările în care ratele de vaccinare sunt scăzute, în timp ce alte ţări au eradicat, practic, această afecţiune prin campanii solide de vaccinare.
Pentru a lupta împotriva dezinformării şi pentru a contribui, prin educaţie şi informare din surse sigure la salvarea cât mai multor vieţi, Comitetul de Prevenție al Societății Europene de Oncologie Ginecologică a identificat mai multe mituri și mesaje false vehiculate pe Internet și pe rețelele sociale online cu privire la vaccinarea anti-HPV pe care le demontează cu date și informații medicale.
Iată o parte dintre informaţiile care descurajează vaccinarea şi cresc reticenţa, fără a fi adevărate.
1: Testele Papanicolau și controalele anuale sunt eficiente, deci nu este nevoie de vaccinare
Introducerea programelor de depistare a cancerului de col uterin care utilizează citologia a redus semnificativ incidența cancerului de col uterin, dar aceste programe au limitări și nu fac posibilă eliminarea completă. Cu toate acestea, programele de screening vizează doar cancerul de col uterin și nu toate bolile asociate cu HPV. Aceste programe reprezintă doar o metodă de prevenție secundară, deoarece scopul lor este detectarea precoce a leziunilor precanceroase. Prevenirea primară a cancerului de col uterin, ceea ce înseamnă evitarea completă a unei infectări cu HPV, poate fi realizată în mod eficient prin vaccinarea împotriva HPV.
În plus, s-a demonstrat că implementarea programelor de screening reprezintă o provocare în țările cu venituri mici, unde, împreună cu țările cu venituri medii, se înregistrează aproximativ 85% din decesele cauzate de cancerul de col uterin.
Pe baza cunoștințelor de specialitate privind eficacitatea vaccinării anti-HPV, obiectivul ar trebui să fie nu numai depistarea precoce a leziunilor precanceroase legate de HPV, ci și evitarea totală a acestora.
Eliminarea cancerului de col uterin va fi posibilă numai prin combinarea vaccinării și a screening-ului, de preferință cu testarea HPV. De asemenea, vaccinarea împotriva HPV poate preveni și alte afecțiuni maligne legate de HPV care nu pot fi prevenite prin detectarea și tratamentul leziunilor preinvazive, cum ar fi cancerul vaginal, vulvar, anal, penian sau orofaringian.
2: Vaccinurile HPV sunt noi, deci nu există date privind siguranța și eficiența efectelor secundare pe termen lung
Vaccinurile pe care le folosim în prezent au fost studiate temeinic de zeci de ani. Principiul acestor vaccinuri a fost descris în urmă cu 30 de ani. Primele teste de vaccinare cu un vaccin monovalent HPV 16 au început în 1997, iar rezultatele au fost publicate în 2002. Primul vaccin care a fost autorizat a fost vaccinul HPV 6/11/16/18 cvadrivalent, care a devenit disponibil în 2006, urmat de vaccinul HPV 16/18 bivalent în 2007. Între timp, a doua generație de vaccinuri HPV nonavalent este disponibilă în Europa din 2016.
Până în prezent, există peste 25 de ani de experiență cu aceste vaccinuri, precum și date observaționale din sute de milioane de doze distribuite în întreaga lume și câteva zeci de mii de participanți la studii. Posibilele efecte secundare sunt bine documentate, iar siguranța acestor vaccinuri a fost confirmată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), de Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor din SUA și de multe alte autorități.
3: Vaccinarea HPV poate provoca insuficiență ovariană
Îngrijorarea legată de insuficiența ovariană se bazează, în principal, pe diferite rapoarte, studii de caz și analize care au evaluat sarcina la populațiile vaccinate împotriva HPV. Cu toate acestea, o evaluare din 2018 realizată pe un eșantion de aproximativ 20.000 de femei cu vârste cuprinse între 11 și 34 de ani nu a constatat nicio legătură directă între vaccinarea adolescenților și insuficiența ovariană.
4: Există mai multe vaccinuri care au indus efecte adverse grave, cum ar fi bolile autoimune și decesul
În acest sens, au existat numeroase studii pentru a evalua motivele care i-au determinat pe părinți să ia decizia de a nu-și vaccina copiii împotriva virusului HPV, unul dintre motivele cel mai des raportate fiind „preocupările legate de siguranță”. În cazul vaccinării împotriva HPV, mass-media au sensibilizat populația cu informații false și nedovedite despre acest vaccin. Pentru a rezuma principalele probleme de siguranță care au fost raportate, acestea implică teama de moarte după vaccinare, boli autoimune și sindroame neurologice și insuficiență ovariană prematură.
În ceea ce privește decesele survenite în context temporal cu vaccinarea anti-HPV, niciunul dintre acestea nu a fost considerat a fi legat de vaccin, conform datelor existente, publicate pe baza unor studii clinice care au inclus zeci de mii de participanți.
