În ultimele decade, alimentaţia noastră s-a schimbat radical. Meniul din secolul vitezei include multe glucide rafinate, lipide saturate, consumăm prea multe dulciuri, grăsimi nesănătoase şi alimente procesate. Toate acestea ne-au condus la o epidemie de obezitate şi, în paralel, la o epidemie de diabet, spune conf. univ. dr. Mihaela Vladu, medic primar Diabet și Boli de Nutriție, șefa secției de Diabet de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Craiova.
„Din 1998, obezitatea a fost recunoscută de OMS drept boală, din cauza complicaţiilor pe care le asociază. Sindromul metabolic este boala secolului, iar diabetul este parte integrantă din acesta. Rădăcina tuturor problemelor este obezitatea”, transmite medicul.
„Teoria ne spunea că diabetul la copii este insulino-dependent, acum nu mai este așa”
Din păcate, această epidemie de obezitate nu este doar apanajul persoanelor adulte, ci afectează într-o mare măsură şi copiii. Alimentaţia de tip occidental a pătruns foarte uşor în societatea noastră, spune dr. Vladu, iar copiii încep să aibă din ce în ce mai timpuriu probleme precum dislipidemie (creşterea nivelului de colesterol şi trigliceride , factor favorizant a bolilor cardiovasculare – n.r.), diabet tip II sau hipertensiune.
„Când eram studenţi, teoria ne spunea că diabetul la copii este un diabet insulino-dependent, tip I, autoimun. La momentul actual, lucrurile nu mai stau așa. Din păcate, rescriem cărțile de medicină. Procentul copiilor cu diabet zaharat tip II cunoaşte o creştere puternică”, precizează medicul diabetolog.
„Noi mâncam un dulce săptămânal, făcut de mama duminica, şi acela făcut în casă. Acum copilul mănâncă zilnic şi nu una, ci două-trei porţii pe zi. De fapt, dulce ar trebui ocazional. Totul se acumulează”, adaugă dr. Mihaela Vladu.
Mai multe cazuri de dislipidemie în Oltenia
Pe lângă evitarea alimentelor hipercalorice sau procesate, cum sunt şunca, brânza topită, mezelurile, caşcavalul, conservele, specialistul spune că ar trebui să mâncăm alimente specifice zonei în care trăim. Explicația este că organismul nostru este adaptat genetic unui anumit stil de viaţă, specific locului în care ne naştem.
„De exemplu, ne aşteptam ca în Ardeal, unde se mănâncă multe mâncăruri grase, şuncă, slănină, să existe mai multe dislipidemii. Dar amplul studiu PREDATORR a relevat că sunt mai multe cazuri în zona noastră. Componenta genetică joacă și ea un rol. Nu ar trebui să consumăm atât de multe alimente din alte zone, pentru că suntem adaptaţi genetic la un anumit tip de alimentaţie”, transmite dr. Vladu.
„Alimentele gătite în casă sunt cele mai sănătoase. Ar trebui să evităm alimentaţia fast food. Poţi face o pizza în casă şi într-o formulă dietetică., iar atâta timp cât nu exagerezi, nu e problemă. Sigur că poţi mânca o pizza sau un hamburger din când în când. Problema apare când faci un mod de viaţă din a mânca la fast food, din a mânca nesănătos. Un hamburger îţi aduce poate caloriile pentru o zi întreagă. De multe ori, ajungem, de faăt, să consumăm şi caloriile din ziua următoare. Iar totul se acumulează”, atenționează medicul.
Sunt cazuri când putem gestiona diabetul doar din regim alimentar
Mulţi oameni nu îşi dau seama de complicaţiile asociate diabetului. Trebuie să fim conștienți că, deși la un moment dat ne putem gestiona diabetul doar din regim alimentar, există un moment în care devine impetuos necesară medicaţia. Diabetul tip II poate deveni insulino-necesitant, adică în evoluţie poate necesita introducerea insulino-terapiei pentru a ţine în frâu glicemia. Dar pacientul poate trăi fără insulină. Numai că trăieşte cu riscul apariţiei unor complicaţii severe.
Risc de hipoglicemie când nu mergem la medic pentru ajustarea tratamentului
Un alt mesaj important pe care dr. Vladu ține să îl transmită pacienților cu diabet este să revină la medic pentru monitorizare și ajustarea tratamentului: „Sunt pacienți care intră pe o schemă de medicație, apoi nu mai revin și apare riscul de hipoglicemie. Dacă nu revii la medic pentru ajustare, poți rămâne pe o schemă de insulină care e valabilă pentru pentru episodul de stres acut, când necesarul de insulină a fost mai mare. Dar când glicemia se reglează, şi medicaţia trebuie ajustată, altfel ajungi de la glicemia prea mare la glicemii prea mici. Am avut astfel de cazuri, care au ajuns în comă hipoglicemică în Unitatea de Primiri Urgențe. Așadar, atenție mare!”.
