Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care și le pun părinții cu privire la vaccinarea împotriva HPV este legată de oportunitatea acesteia la vârste la care copiii încă nu și-au început viața sexuală. Copiii nu sunt activi din punct de vedere sexual, așa că de ce să-i vaccinăm împotriva a ceva ce nu-i privește la această vârstă? Nu este prea mică vârsta recomandată, între 9 și 12 ani?
Mai mulți anticorpi la copiii cu vârste sub 15 ani
În esență, vaccinarea la această vârstă este asociată cu un număr mai mare de anticorpi. Studiile au demonstrat că adolescenții vaccinați care aveau vârsta de sub 15 ani au prezentat un număr mai ridicat de anticorpi anti-HPV decât adolescenții cu vârsta de peste 15 ani. Ei au avut un răspuns imunitar mai bun. Acest lucru, împreună cu rezultatele studiilor clinice care au arătat titruri de anticorpi ridicate persistente după administrarea a două doze de vaccinare anti-HPV la vârste mai mici, a dus la recomandarea a două doze la adolescenții cu vârsta sub 15 ani.
În prezent, se evaluează și regimuri cu o singură doză. Datele disponibile privind efectul pe termen lung arată o eficacitate aproape completă până la 14 ani de la vaccinare. De asemenea, s-a demonstrat că posibilitatea de a combina vaccinarea anti-HPV cu alte vaccinuri recomandate la această vârstă, prin administrare concomitentă, conduce la o acoperire vaccinală mai mare la adolescenți.
Un alt argument pentru vaccinarea timpurie este că administrarea serului anti HPV înainte de debutul activității sexuale este cea mai eficientă.
Se poate administra vaccinul după primul contact sexual?
Acest lucru nu înseamnă, totuși, că vaccinul nu ar mai trebui administrat după începerea vieții sexuale. Un mit persistent este acela al lipsei de eficacitate și de beneficii ale vaccinării anti-HPV în situația în care acesta este administrat după primul contact sexual. Studiile de specialitate au demonstrat o protecție mai scăzută, dar totuși substanțială și semnificativă în rândul femeilor tinere, indiferent de expunerea anterioară la HPV, împotriva precancerului cervical, în comparație cu femeile neinfectate cu HPV, la care protecția este excelentă. Cu toate acestea, la femeile vaccinate la o vârstă mai înaintată (>25 de ani), protecția la nivel de populație este scăzută. Un beneficiu al vaccinării femeilor după tratamentul pentru neoplazia intraepitelială cervicală este protecția suplimentară împotriva bolii recurente în comparație cu tratamentul fără vaccinare anti-HPV.
Răspunsul imunitar natural, insuficient pentru a lupta cu infecțiile HPV ulterioare
În ceea ce privește persoanele infectate anterior cu HPV, nu este adevărat că o infectarea creează anticorpii necesari pentru a ne infecta de infecții ulterioare și, implicit, vaccinarea este inutilă.
HPV ajunge la membrana bazală prin fisuri și infectează celulele bazale. O caracteristică a infecției cu HPV este că virusul nu intră în circulația organismului și nu provoacă inflamații locale. Într-o meta-analiză a 14 studii eligibile care au inclus peste 24 000 de persoane din 18 țări și care au examinat imunitatea naturală la HPV, autorii au observat o protecție moderată împotriva infecțiilor ulterioare la subiecții de sex feminin, de ordinul a 30%, dar nu și la subiecții de sex masculin. Răspunsul imunitar natural este insuficient pentru a controla noile infecții și este mult mai mic în comparație cu nivelurile ridicate de serorespuns și cu eficacitatea ridicată observată împotriva infecțiilor persistente după vaccinarea anti-HPV.
