Un grup de celule cerebrale stimulează apetitul atunci când există un surplus prelungit de energie în organism, cum ar fi acumularea excesivă de grăsime în cazul obezității. Este descoperirea făcută de o echipă de cercetători din Australia, transmite publicaţia de specialitate 360medical.
Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate publică și afectează mai mult de unul din 10 adulți, crescând riscul unei persoane de a dezvolta alte afecțiuni cronice, cum ar fi diabetul sau bolile de inimă. Sunt mai mulți factori care pot influența dezvoltarea obezității. Dar, potrivit specialiștilor, modelele alimentare și nivelurile de activitate fizică sunt factori-cheie.
Cercetătorii au descoperit că aceste celule nu numai că produc o moleculă care stimulează apetitul, dar, de fapt, au făcut creierul mai sensibil la această moleculă, stimulând și mai mult apetitul.
„Studiul nostru abordează o întrebare de lungă durată cu privire la modul în care apetitul este controlat în obezitate. Şi are potențialul de a duce dezvoltarea terapiei într-o nouă direcție”, explică profesorul Herbert Herzog, autorul principal al studiului și cercetător invitat la Garvan.
Cercetarea a fost publicată săptămâna trecută, în revista Cell Metabolism.
Un cerc vicios
Obezitatea este o problemă majoră de sănătate publică și o boală care afectează mai mult de unul din 10 adulți. Ea crește riscul unei persoane de a dezvolta alte afecțiuni cronice, cum ar fi diabetul sau bolile de inimă.
În timp ce mulți factori pot influența dezvoltarea obezității – o acumulare excesivă de țesut adipos în organism – modelele alimentare și nivelurile de activitate fizică sunt factori-cheie, potrivit specialiștilor.
„Creierul nostru are mecanisme complicate care detectează câtă energie este stocată în corpul nostru și ne ajustează apetitul în consecință”, explică profesorul Herzog.
Potrivit acestuia, unul dintre modurile în care face acest lucru este prin intermediul moleculei NPY, pe care creierul o produce în mod natural ca răspuns la stres, precum foamea, pentru a stimula alimentația.
Creierul, sensibilizat pentru a creşte apetitul
Atunci când energia pe care o consumăm este inferioară celei pe care o cheltuim, creierul nostru produce niveluri mai ridicate de NPY, spune profesorul.
Atunci când consumul de energie depășește cheltuielile noastre, nivelurile de NPY scad și ne simțim mai puțin înfometați.
„Cu toate acestea, atunci când există un surplus prelungit de energie, cum ar fi excesul de grăsime corporală în cazul obezității, NPY continuă să stimuleze apetitul chiar și la niveluri scăzute. Am vrut să înțelegem de ce”, spune profesorul.
În modelele de obezitate la șoareci, cercetătorii au studiat celulele din creier numite neuroni care produc NPY și au descoperit că, în mod surprinzător, 15% dintre acestea erau diferite . Nu și-au oprit producția de NPY în timpul obezității.
„Am descoperit că, în condiții de obezitate, pofta de mâncare era determinată în principal de NPY produs de aceşti neuroni”, spune profesorul Herzog.
Aceste celule nu numai că au produs NPY, dar au sensibilizat și alte părți ale creierului pentru a produce receptori suplimentari sau „stații de andocare” pentru moleculă. Practic, au crescut apetitul şi mai mult.
„Ceea ce am descoperit este un cerc vicios care perturbă capacitatea organismului de a echilibra aportul de energie cu stocarea de energie și sporește dezvoltarea obezității.”
Programat pentru a rezista pierderii în greutate
Potrivit cercetătorilor, creierul nostru este programat să reziste la deficiența de energie sau la pierderea în greutate. El vede acest lucru ca pe o amenințare la adresa supraviețuirii și pornește mecanismele care ne cresc apetitul, astfel încât să căutăm hrană.
„După cum am descoperit acum, acest lucru se întâmplă chiar și atunci când avem un exces de energie stocată în organism”, explică profesorul Herzog.
Cercetătorii spun că descoperirea lor deschide posibilitatea de a bloca receptorii suplimentari, mai sensibilizați pentru NPY, ca o nouă abordare pentru dezvoltarea de medicamente împotriva obezității.
Descoperirea ajută la o mai bună înțelegere a mecanismelor din creier care interferează cu un metabolism energetic echilibrat și modul în care acestea pot fi vizate pentru a îmbunătăți starea de sănătate.
Citeşte şi: Mituri despre sănătate – demontate. Partea a II-a
