Secția ATI a Spitalului Clinic Județean de Urgenţă Craiova este una dintre cele mai solicitate din cadrul unității medicale. Aici ajung cele mai grave cazuri și totul este contracronometru. Personalul medical lucrează la foc continuu și luptă alături de toți pacienții pentru a reuși să ajungă la cel mai important pas – acela de a-i aduce într-o stare bună, care să le permită transferul către o altă secție. În ciuda muncii foarte solicitante, echipa de la ATI este una foarte dedicată, dispusă oricând să dea tot ce e mai bun pentru a salva vieți.
Am stat de vorba cu Maria Stoica, șefa secției ATI a SCJU Craiova şi şef de lucrări la UMF CRAIOVA, care ne-a povestit despre întreaga activitate a secției pe care o conduce, despre provocările de aici, despre dezamăgiri și reușite, dar şi despre satisfacțiile de care se bucură atunci când munca echipei dă rezultate favorabile.
Câţi oameni pun umărul la treabă în secţia ATI
Gazeta de Sud: Din câţi medici, asistenţi şi personal auxiliar este alcătuită secţia ATI a SCJU Craiova? Este suficient personal?
Maria Stoica: Avem una dintre cele mai mari secţii de ATI din ţară. În prezent, funcţionăm cu un număr de 30 de medici specilişti şi primari, 18 medici rezidenți, 107 asistente, 45 de infirmiere și îngrijitoare. De asemenea, 11 brancardieri, 3 kinetoterapeuți, 3 asistenți de kinetoterapie și un psiholog. Datorită rangului, expertizei (spital universitar) și structurii sale (specialități multiple), adresabilitatea pacientului critic către SCJU Craiova, implicit către Clinică de Terapie Intensivă, este extrem de mare. Evident că personalul este insuficient, asigurăm cu dificultate serviciile medicale din timpul zilei și din timpul gărzilor. Însă avem promisiuni pentru suplimentarea personalului medical, pentru a ne gestiona mult mai bine activitatea.
„Achiziția de echipamente pentru Terapie Intensivă nu se oprește niciodată“
GdS: Secția dispune de toate dotările necesare, ar mai fi nevoie de ceva? Vă propuneți în viitorul apropiat să achiziționați alte echipamente medicale?
M.S.: Activăm într-o specialitate în care dotările nu sunt niciodată suficiente. Întotdeauna calitatea actului medical poate fi îmbunătățită sau perfecționată și aici aparatura medicală joacă un rol primordial. În prezent, lumea medicală este de acord că, în orice spital, secția de Terapie Intensivă este considerată drept „spitalul spitalului“. Suntem o secție dotată, însă avem în continuare nevoi mari. Îngrijirea pacientului în Terapie Intensivă presupune funcționarea permanentă și simultană a mai multor echipamente pentru susținerea funcțiilor vitale ale pacienților.
În consecință, uzură fizică a acestora este inevitabilă. În plus, volumul foarte mare de pacienți care necesită tratament în Terapie Intensivă, mai ales că ne aflăm într-un spital care are și caracter de spital regional, solicită aparatura existentă. Zilnic ne confruntăm cu cerința imperioasă, atât din exterior, cât și din partea celorlalte secții ale spitalului pentru „loc în Terapie Intensivă”. Mai mult, permanent apar tehnici noi de îngrijire care presupun aparate noi. Din aceste motive, achiziția de echipamente pentru Terapie Intensivă nu se oprește niciodată. Există planuri pe termen scurt pentru dezvoltarea secției. Avem o comunicare foarte eficientă cu conducerea spitalului, unde găsim sprijin și soluții. Dorim să ne dezvoltăm astfel încât pacienții noștri să beneficieze de servicii mai bune. În acelaşi timp, personalul medical să lucreze într-un mediu mai bun.
Muncă la foc continuu
GdS: Care sunt cele mai mari provocări din secția pe care o conduceți?
M.S.: Cea mai mare provocare o reprezintă disproporția dintre afluxul foarte mare de pacienți și capacitatea de îngrijire – personal specializat, spațiu, echipamente. Medicii noștri acoperă aproximativ 30 de săli de operație și proceduri intervenționale, și 60 de paturi de terapie intensivă. Spitalul nostru are cel mai mare număr de paturi de terapie intensivă din țară în aceeași unitate.
De asemenea, nevoia de asistenți medicali și de personal adiacent este tot mai mare întrucât abordarea pacientului devine din ce în ce mai complexă. Evoluția unui pacient internat în Terapie Intensivă este adesea imprevizibilă, necesită monitorizare permanentă și luarea unor decizii rapide. În consecință, nevoia de personal suficient , calificat, este absolut necesară. Din fericire, anul acesta conducerea spitalului a scos la concurs două posturi de medic rezident de an terminal. Astfel, din luna ianuarie vom avea doi colegi noi, specialiști. S-a solicitat suplimentarea de posturi de medic ATI către Ministerul Sănătății, însă deocamdată nu avem un răspuns.
Un aspect extrem de important, cu consecințe asupra întregii activități: spațiul în care ne desfășuram activitatea. În spațiul actual, nevoile prezente (necesare îngrijirii pacienților admiși în Terapie Intensivă) sunt complet diferite de cele din 1970 când s-a construit spitalul. O reorganizare, recompartimentare și redimensionare a spațiului actual destinat Clinicii de Terapie Intensivă sunt absolut necesare. De exemplu, un pat de Terapie Intensivă presupune și un spațiu adiacent suficient pentru ventilator, monitor, și multe alte echipamente necesare bolnavului critic. În acest fel se creează o aglomerare ce face dificilă activitatea curentă.
Recompartimentarea ar trebui să vizeze și separarea Terapiei Intensive pentru copii (vorbim frecvent de nou -născuți, sugari) cu patologii extrem de grave atât medicale, cât și chirurgicale. Aceste categorii de pacienți au nevoie spații și ehipamente speciale, circuite separate. Clinică noastră include la momentul actual singurul salon de Terapie Intensivă din regiunea Olteniei. În consecință, efortul colegilor mei , mai ales în timpul gărzilor, este foarte mare. Lipsa de medicamente și materiale sanitare, lacunele de aprovizionare, aspecte care se întâlnesc, în general, în toate spitalele din țară sunt alte provocări nedorite. Subfinanțarea sistemului medical se revarsă întotdeauna asupra pacientului. Astfel, de foarte multe ori pacienții și aparținătorii acestora așteaptă răspunsuri de la personalul medical.
„Nu cred că se poate vorbi de o detașare completă de activitatea din spital“
GdS: Sunteți un departament în care ajung cele mai dificile cazuri. Cum reușiți că medici să va detașați de momentele trăite la spital, atunci când ajungeți acasă?
M.S.: Evident că mereu există cazuri care impactează emoțional, fie că vorbim de copii sau adulți. Însă, în general, tot personalul medical încearcă să abordeze rațional pacienții pentru un management cât mai corect. Desigur, empatia pentru suferința pacientului trebuie să rămână întotdeauna. Nu poți să ajuți cu adevărat fără a rămâne empatic. Așa cred eu. Acasă? Sincer, nu cred că se poate vorbi de o detașare completă de activitatea din spital. Niciodată!
GdS: Care sunt cele mai mari satisfacții pe care le trăiți că personal în ATI?
M.S.: Ca în orice specialitate din domeniul medical, evident că cea mai mare satisfacție o reprezintă momentul în care un pacient părăsește secția de Terapie Intensivă ameliorat sau vindecat. Acesta este rezultatul pentru care toată lumea depune eforturi. Cu cât pacientul necesită tratament în terapie intensivă pe o perioada mai lungă și se reușește ameliorarea sau vindecarea lui, transferul în altă secție din spital, cu atât satisfacția este mai mare.
Tânărul înjughiat în Botanică şi readus la viaţă, cea mai mare reuşită recentă
GdS: V-a rămas în minte un caz al vreunui pacient în stare foarte gravă, a cărui poveste s-a încheiat cu bine?
M.S.: Un caz recent și foarte mult mediatizat este cel al tânărului înjunghiat în Grădina Botanică din Craiova. Acesta a ajuns la spital într-o stare extrem de gravă, cu șanse foarte mici de supraviețuire. Din fericire, intervenția promptă a echipei chirurgicale, managementul eficient al echipei de anestezie intraoperator, ulterior eforturile mari depuse de tot personalul medical din Terapie Intensivă, împreună cu echipele multidisciplinare din alte specialități, au dus la un rezultat favorabil și recuperare excelență a tânărului, astfel încât a putut fi transferat pe secția de Chirurgie toracică și ulterior externat la domiciliu.
Fără un efort comun din partea tuturor, și vorbim aici nu numai de personalul ATI, ci și de colegii medici din alte specialități cu care avem o colaborare bună și care aduc o contribuție uriașă în planul terapeutic al pacienților, ar fi aproape imposibil un management corespunzător și o evoluție favorabilă a pacienților. Sunt foarte multe cazuri asemănătoare pentru care se depun eforturi uriașe și ajung ulterior externați la domiciliu.
Însă, aceste știri nu prezintă interes pentru publicul larg. De obicei, sunt detronate de știri negative care pun în lumina proastă atât personalul cât și sistemul medical. De asemenea, aș vrea să menționez reluarea programului de menținere a potențialului donator de organe și de donare de organe. Până în prezent am identificat și declarat patru adulți și un copil. Dar, din păcate, familiile respective nu și-au exprimat acordul final pentru prelevarea de organe. Poate biserica, presa ar putea să ne sprijine pentru o înțelegere mai bună a acestui aspect. Vreau doar să vă spun că procesul de identificare și declarare presupune niște etape deloc simple. Ne concentrăm foarte mult și pe acest program întrucât numărul de pacienți în așteptare pentru un transplant de organ este în creștere și timpii de așteptare sunt tot mai mari.
Citeşte şi: Un caz la un deceniu: O femeie de 99 de ani, operată cu succes de fractură de șold, la Craiova
