Consumul de droguri este unul dintre cele mai stringente subiecte din ultima perioadă. Fenomenul a luat amploare în România recent şi au apărut din ce în ce mai multe cazuri în care consumul de substanţe psihoactive în rândul adolescenţilor a condus la tragedii.
Din acest motiv, autorităţile au demarat, odată cu începutul anului şcolar, campanii de informare în unităţile de învăţământ şi nu numai. Într-o mare de îngrijorare, părinţii caută repere pentru a aborda corect subiectul, fără a-l face pe copil să se simtă atacat, supus presiunii, lipsit de încrederea propriei mame sau a propriului tată. Subiectul este delicat, cum punem problema? Psihologul Mihaela Sârbu oferă câteva sfaturi cu privire la felul în care trebuie să ne orientăm într-o astfel de discuţie. Cum empatizăm, cum creăm un cadru de încredere reciprocă şi cum punem cărţile pe masă?
GdS: Cum începem discuţia cu copilul atunci când încercăm să abordăm subiectul drogurilor, astfel încât acesta să fie sincer şi să se simtă confortabil?
Psiholog Mihaela Sârbu: Plecăm de la premisa că, în general, copiii au nevoie de asigurări. Aşadar, trebuie să le oferim cadrul necesar pentru ca ei să poată vorbi fără să se simtă criticați, judecați, amenințați. Ci înțeleși, acompaniați în starea lor emoțională. Astfel, să aibă încredere în capacitatea noastră de a-i ghida, de a găsi soluții adaptate contextului lor specific.
Făcând o alianță, creând această conexiune în mod constant, genul acesta de comunicare deschisă devine un obicei sănătos, atât pentru copil, cât și pentru noi ca părinți.
Orice discuție ce poate avea potențialul de a produce o schimbare pornește de la o conectare reală, autentică cu cei dragi nouă, dintr-o emoție de înțelegere, de sprijin necondiționat și de iubire.
Prin starea noastră, ca părinți, dăm tonul conversației. Prin mimică, prin gestică, prin tonul vocii și prin postura corpului, prin modul în care ne așezăm lângă copil și prin disponibilitatea noastră.
GdS: Cum conducem discuția?
Psiholog Mihaela Sârbu: În primul rând, este nevoie să avem disponibilitatea copilului pentru discuție. Deci, în măsura în care putem face acest lucru, alegem momentul potrivit.
Apoi putem anticipa etapele ei, având grijă să atenuăm eventualele contradicții, conflicte, neînțelegeri, reproșuri, emoții ce pot ieși la suprafață și ne pot lua prin surprindere.
Momentul de început poate fi cel în care declarăm ce intenții avem si ce ne dorim să obținem împreună, ca rezultat în urma discuției. Putem stabili niște priorități în sensul în care nevoile să fie acoperite și astfel să aducem coerență în cadrul discuției.
GdS: Ce îi putem spune, concret, cu privire la subiectul drogurilor?
Psiholog Mihaela Sârbu: Îi spunem că ne dorim să știm ce gândește în legătură cu acest subiect, ce gândește despre cei care consumă.
Ne dorim și avem nevoie să știm despre grupul de prieteni, despre locurile pe care le frecventează, despre activitățile de zi cu zi și despre posibiltatea apariției unui potențial context în care ar putea să apară o tentație. Ne dorim să știm cum s-ar poziționa, ce atitudine ar avea, dacă s-ar lăsa influențați sau mai degrabă ar susține un punct de vedere sănătos. Ne dorim să știm cât de informat este copilul nostru și cât de conștient este de efectele pe care le au aceste substanțe. De asemenea, ne dorim să știm dacă s-a gândit vreodată să încerce, dacă a fost tentat si dacă a făcut acest lucru.
GdS: La ce ar trebui să fim atenţi atunci când îi spunem aceste lucruri?
Psiholog Mihaela Sârbu: Când întrebăm despre toate acestea, este indicat să nu punem presiune exagerată, să nu proiectăm frici nefondate în realitate. Să discutăm fără să inducem o stare de panică sau de anxietate. Oricât de panicați am fi la un moment dat, lucru ce e foarte normal, trebuie să știm că putem oferi ajutorul de care ei au nevoie, abia după ce noi ca părinți facem o prioritate din starea copilului, nu din a noastră.
Psiholog Mihaela Sârbu: Putem începe sincer, prin a ne exprima starea, preocuparea, grija față de ei. Prin a aduce în discuție contextul social și din nefericire, ușurința cu care pot intra în contact în mediul în care sunt, cu această provocare.
Apoi, firesc, putem să ne exprimăm dorința si nevoia să știm că sunt în siguranță, sănătoși, conștienți și informați astfel încât să ia decizii responsabile și din cunoaștere. Exprimăm că avem nevoie să știm despre preocupările lor, despre grijile lor, despre provocările cu care se confruntă și că avem oricând, indiferent de situație, capacitatea de a înțelege, de a asculta și de a găsi împreună soluții.
GdS: Dar dacă vorbim despre o situație în care copilul a consumat sau consumă droguri? Cum putem aborda atunci problema?
Psiholog Mihaela Sârbu: Deși poate fi copleșitor, este nevoie să ne adunăm toate resursele ca părinți. Să activăm în noi partea care poate și care știe să gestioneze o astfel de provocare. Evaluăm situația și, dacă este nevoie, cerem ajutor specializat.
Fiecare situație are specificul ei, fiecare familie dinamica ei, fiecare copil are nevoile lui. Noi, ca părinți, ne cunoaștem cel mai bine copiii. Astfel, pentru fiecare copil în parte, în funcție de personalitatea, de temperamentul lui, există o abordare și o manieră anume prin care putem produce o schimbare de comportament.
În funcție de gravitatea situației, cerem ajutor specializat unui psihiatru care poate prescrie un tratament, unui psihoterapeut, unui medic specialist, unui centru în care există grupuri de suport.
E foarte important de asemenea ca și noi ca părinți să fim ajutați, ghidați de un specialist astfel încât să ne putem ajuta copilul în mod real și cunoscând metode specifice de a face acest lucru.
Indiferent care ar fi povestea noastră, există în noi ca părinți determinarea de a ne ridica și de a construi o nouă poveste, de a creiona o nouă realitate, o nouă gândire, de a găsi căi noi și de a ne ghida cu încredere, cu iubire copiii, astfel încât să își urmeze visurile și să își poată scrie propria poveste.
Citeşte şi: Pediatrul Bianca Vlădulescu, despre suplimentele alimentare pentru copii. Reguli pentru părinți
