Societatea se schimbă și evoluează cu o viteză uluitoare, iar noi ne adaptăm, fiecare în felul nostru personal. Suntem expuși în mod constant la stimuli ce induc ideea de consum, ideea unui anumit standard de frumusețe sau a unui anumit standard social, uneori totul se desfășoară accelerat și, în felul acesta, nevoile noastre de bază rămân pe plan secundar sau sunt amânate. Acest fenomen poate duce la o suprasolicitare emoțională, la stres, și poate avea impact major asupra stării mentale. Poate influența chimia corpului, capacitatea de concentrare, somnul, și inevitabil, și performanțele academice.
Dacă nu suntem atenţi, pierdem semnalele
De multe ori, trăind în era online, lipsește conexiunea reală și, dacă nu suntem atenți, pierdem semnalele ce ne pot arăta acele goluri ce se ascund în spatele adicțiilor, nevoile neîmplinite sau neputința de a controla un anumit aspect al vieții noastre, explică psihologul Mihaela Sârbu. Specialistul ne oferă, în cele ce urmează, câteva îndrumări pentru gestionarea discuţiilor cu copiii pe tema drogurilor. În general, sfaturile sunt valabile pentru orice discuţie deschisă între părinte şi copil despre provocările adolescenţei, fiind menite să echilibreze relaţia adolescentului cu familia şi să clădească un mediu de încredere.
Ca părinţi, trebuie să avem în vedere presiunea socială și să știm cât de expuși sunt copiii în acest context social. Este nevoie să înţelegem procesul lor interior, ce gândesc, ce simt, și care ar putea fi motivele apariției acestei tentații.
Este nevoie să ne gândim la motivele care ar putea influența tendința spre consumul de droguri. Ce lipseşte din punct de vedere psihologic, afectiv, relațional? Care ar putea fi nevoile neîmplinite ale copilului? Iar pentru a răspunde la această întrebare trebuie, mai întâi, să știm sunt nevoile specifice vârstei, pentru a putea să oferim ce au ei nevoie.
Ca părinți, e foarte important să fim prezenți și disponibili emoțional
Ca părinți, e foarte important să fim prezenți și disponibili emoțional, empatici, atenți la starea lor astfel încât să putem menține un echilibru. Să le demonstrăm propriul nostru echilibru, pentru ca ei să poată avea aceste repere chiar lângă ei.
Facem acest lucru implicându-ne activ în programul lor de zi cu zi. Evităm înstrăinarea și prioritizăm timpul petrecut împreună, programul de relaxare și educând în ei obișnuințe sănătoase ce pot forma o personalitate armonioasă și adaptată.
Discutăm despre nevoile lor și despre ce considerăm că este important în contextul lor specific. Adolescenţii au nevoie să se simtă în siguranță, să știe că sunt iubiți și protejați. Au nevoie de respect, de încurajare și de apreciere, spune psihologul.
Care sunt cele mai mari nevoi ale unui adolescent
În perioada adolescenței apar nevoia de independență, explorarea propriei identități și formarea valorilor personale. Tinerii au nevoie să se integreze într-un grup, să fie acceptați, văzuți, auziți. Depinde de personalitatea fiecăruia, însă acum pot apărea exagerări sau comportamente atipice, de obicei pentru a demonstra ceva, pentru a atrage atenția. Apare nevoia de a experimenta, de a lua decizii impulsive și din păcate, pot apărea comportamente de risc.
Schimbările hormonale pot contribui la apariția unor schimbări de comportament sau la irascibilitate sau rezistență. E foarte important să fim atenți și să ni-i apropiem, să ne găsim propria manieră de a-i însoți și ghida în această perioadă, fiind empatici, informați, stabilind împreună cu ei obiective clare, priorități, lucruri pe care și ei, și noi să le respectăm.
Cum gestionăm această perioadă a transformărilor
Atâta timp cât adolescenţii ştiu că vor ști că vor găsi în părinţi un punct de sprijin, un echilibru și dragoste necondiționată, se vor deschide indiferent care ar fi contextul sau provocarea. “Încrederea în noi ca părinți suportivi și în capacitatea noastră de a înțelege, de a oferi, de a asculta, e foarte importantă. În pricipal, e despre ei, nu despre noi această perioadă. Noi ca părinți avem propriile puncte de sprijin, ancore, maturitate, și apelăm și noi, în anumite situații la oameni ce ne pot asculta, îndruma, susține”, transmite Mihaela Sârbu.
10 idei pentru o comunicare deschisă între părinte şi copilul adolescent despre droguri (şi nu numai)
- Comunicare deschisă, sinceră și fermă. Încercăm să creăm un mediu securizant, în care copilul să se simtă confortabil să discute despre probleme dificile. Exemplu: Sunt aici să te sprijin indiferent care ar fi situația.
- Informare temeinică. Înainte de a aborda subiectul, este nevoie să ne informăm despre efectele pe care le pot avea drogurile asupra sănătății fizice, mentale, emoționale, astfel încât să putem oferi informații corecte și relevante copilului.
- Alegerea momentului potrivit. Este nevoie să alegem momentul discuţiei cu atenţie, astfel încât să evităm situațiile tensionate și să fim siguri că avem disponibilitatea și deschiderea lor.
- Folosirea unui limbaj accesibil, adaptat la nivelul de înțelegere al copilului.
- Ascultare fără judecată. Deschidere către întrebările și îngrijorările copilului, care are nevoie să se simtă înțeles. Evităm să criticăm, să judecăm, să facem reproșuri, să amenințăm. Ascultăm cu atenție și construim încrederea.
- Implicarea copilului în planificarea soluțiilor și în explorarea strategiilor pentru a putea depăși perioadele dificile. În felul acesta construim în ei capacitatea de a se concentra pe soluție, nu pe problemă.
- Găsim alternative sănătoase. Discutăm și punem în acțiune modalități prin care ei să poată să-și exprime personalitatea într-un mod adecvat, să-și îmbogățească experiențele de zi cu zi, să-și acopere și să-și împlinească nevoile.
- Oferim sprijin constant, și în acelasi timp responsabilizăm copilul și activăm în el partea de resurse interioare, partea cu care poate face față stresului, poate face față anumitor presiuni din partea grupului. Îi oferim sprijin în a-l orienta către un scop, către o direcție în viață.
- Ne asigurăm că are parte de o dezvoltare personală adecvată vârstei și nevoilor lui. Dezvoltăm inteligența emoțională.
De asemenea, ne asigurăm că copilul nu suferă de o depresie, o anxietate sau orice alte tulburări ce ar putea duce spre un consum de substanțe. - Reînnoim discuția atunci când este nevoie.
