Deputat european, presedintele Comisiei Parlamentului European pentru libertatile si drepturile cetatenilor, justitiei si afacerilor interne

– Care este parerea dvs. asupra Legii statutului maghiarilor, elaborata de Ungaria?

– Ceea ce ma ingrijoreaza cel mai mult privind aceasta Lege a statutului maghiarilor este faptul ca, dupa parerea mea, reprezinta o miscare inapoi de la ceea ce noi incercam sa realizam in prezent la nivelul Uniunii Europene. Aceasta deoarece, in opinia mea, confera un tratament favorabil pentru unii dintre cetatenii din tarile vecine Ungariei, pe criteriul nationalitatii lor, si, in acest caz, problema esentiala este ca e vorba de o viziune de tip etnic asupra Europei si asupra procesului luarii de decizie politica, o viziune de tip etnic mai degraba decit una de tip civic asupra Europei. Iata de ce aceasta lege pare sa fie impotriva Criteriilor Copenhaga, care enunta criteriile esentiale pentru aderarea unei tari la UE.

– As dori sa fiti putin mai explicit in ce priveste aceste doua idei – „viziunea etnica“ si „viziunea civica“ asupra Europei. Ce valori specifice implica ele?

– Multe dintre dezvoltarile structurale care au avut loc recent si se produc acum in Europa, la nivelul UE, in privinta legislatiei si tratamentului de care se bucura cetatenii in interiorul Europei sint fondate pe o asemenea viziune civica asupra Europei, bazata pe recunoasterea faptului ca societatea noastra este una multietnica si ca este nevoie sa-i tratam pe toti cetatenii in acelasi mod. Aceasta inseamna si sa le oferim acelor persoane care provin din tari terte si care sint rezidente legale in tarile membre UE drepturi egale cu cele de care se bucura cetatenii UE. Daca luati in considerare ultimele dezvoltari care s-au produs in domeniul legislatiei privind protectia drepturilor omului, veti vedea ca si ele se bazeaza pe acelasi tip de viziune civica. Iata de ce, acum, cind vorbim despre o politica unica in domeniul imigratiei, discutam, de fapt, despre modul in care persoanele provenind din terte tari pot deveni cetateni ai UE. Chiar si Germania isi revizuieste acum legislatia privind cele patru milioane de locuitori de origine turca, tocmai pentru a le oferi cetatenia germana lor si copiilor lor. Iata contextul in care, atunci cind Ungaria judeca din nou lucrurile pe baza etnica, ne intoarce in trecut, in acel timp care a insingerat Europa de mai multe ori numai in decursul secolului XX!

– Credeti deci ca, in cazul in care va fi aplicata, o asemenea lege ar putea produce efecte care sa treaca dincolo de nivelul unor tensiuni diplomatice intre Ungaria si vecinii sai?

– Cu siguranta ca va provoca greutati pentru guvernele din tarile vecine Ungariei. Dar, in acelasi timp, va constitui si un subiect de analiza la nivelul Uniunii Europene atunci cind este vorba de negocierile de aderare a Ungariei la UE. Nu stiu daca se va ajunge pina la sanctiuni, dar cert este ca problema trebuie rezolvata, deoarece primejdiile pe termen lung ale unui asemenea demers cum este cel facut de Ungaria merg cu mult mai departe decit atragerea de eventuale sanctiuni. Apare la orizont perspectiva spectrului „curatarii etnice“, fenomen pe care l-am mai vazut functionind in Balcani.

– Chiar vi se pare ca exista primejdia ca Legea statutului maghiarilor sa deschida asemenea perspective, sa declanseze situatii care sa mearga atit de departe?

– Speranta mea este, desigur, ca ne vom putea indeparta cit mai rapid posibil de perspectiva unei Europe organizate dupa criterii etnice, fapt care a provocat atitea bai de singe in trecut, dar mi se pare ca aceasta lege propusa de Ungaria ne intoarce tocmai catre acest tip de trecut.

– Pozitia Romaniei, repetata cu mai multe prilejuri, a fost ca o tara are datoria sa aiba grija de propriile sale minoritati,in acord cu reglementarile si conventiile internationale. Sinteti de acord cu aceasta pozitie?

– Cred ca datoria oricarui guvern este sa le acorde o atentie egala tuturor cetatenilor sai, fie ca fac parte din populatia majoritara, fie din ceea ce este numit „minoritati“ etnice. Iata de ce orice lege care ar favoriza un grup etnic in detrimentul altuia sau altora este in opinia mea o lege periculoasa.

– Ce poate face in prezent Parlamentul European pentru a incerca o solutionare a acestei probleme, daca se poate intrevedea conturarea unei solutii la acest nivel…

– Primul lucru pe care trebuie sa-l faca Parlamentul European – si ma ocup acum exact de acest lucru – este sa solicite organizarea unei dezbateri impreuna cu Comisia Europeana si cu Consiliul de ministri pe tema acestei legi, in contextul actualelor negocieri care se poarta acum intre UE si Ungaria asupra aderarii acestei tari la UE. Sper ca, in urma acestei dezbateri, sa ajungem la o solutie care sa implice ca guvernul maghiar sa-si schimbe viziunea asupra acestui demers si sa se orienteze mai degraba catre o societate civica decit spre una etnica. Le voi sugera colegilor mei sa formulam intrebari adresate Comisiei si Consiliului si sper ca vor da curs sugestiilor noastre, astfel incit o dezbatere sa fie organizata cit se poate de curind dupa introducerea acestei Legi a statutului.

– Dar mesajele venite din partea autoritatilor din Ungaria sint ferme, in sensul ca nu vor renunta nici la aplicarea legii si nici nu-i vor schimba continutul. Ce se va intimpla intr-o asemenea situatie? Ce se va intimpla daca autoritatile nu vor da curs sugestiilor care ar reiesi dintr-o asemenea dezbatere?

– In aceasta eventualitate, se poate sa fie discutata intreaga chestiune a aderarii Ungariei la UE, aceasta luind in considerare Criteriile Copenhaga, care cer ca o tara sa fie guvernata conform unor anumite principii, presupunind respectarea legii si a minoritatilor. Si cred ca s-ar putea da un foarte bun argument, deoarece introducerea acestei legi ar fi contrara acestor principii.