Vid de putere la Kabul?

Stirile din si despre Afganistan continua sa curga in cascada. Desi se parea ca luna sfinta de post si rugaciune a lumii musulmane, cea a Ramadanului, inceputa pe 17 noiembrie, ar fi putut duce la o reducere a intensitatii bombardamentelor aviatiei americane si la temperarea avansului fortelor antitalibane din Alianta Nordului, situatia din Afganistan se modifica din ora in ora, mijloacele de informare in masa internationale consemneaza permanentele modificari ale liniei frontului – talibanii, in permanenta retragere, pierd total controlul asupra tarii.

Cucerirea fulgeratoare a teritoriilor afgane de catre fortele Aliantei Nordului, nota publicatia moscovita Utro, a fost facilitata de forta bombardamentelor americane si de campania de demoralizare a celor care-i sprijineau pe talibani.

Pare surprinzator faptul ca, parca printr-o miscare a unei „baghete magice“, a disparut total din jumatatea nordica a teritoriului afgan imensa masa de combatanti talibani, in frunte cu mollahul Muhammed Omar si cu Osama bin Laden, care, in ajunul Ramadanului, anuntau „existenta unui proiect gigant de nimicire a Americii (SUA – n.r.) daca asa va fi vrerea lui Allah“. Publicatia americana Stratfor si cea britanica Financial Times se intreaba pe buna dreptate daca nu cumva retragerea talibana este o strategie si nicidecum o fuga. Cum este posibil ca o forta care pina in urma cu doua saptamini controla majoritatea teritoriului afgan sa fie maturata de pe cimpul de lupta atit de repede? Oamenii mollahului Omar au plecat fara a inregistra pierderi. Fortele talibanilor parca s-au evaporat. Logistica si luptatorii talibani par sa fi fost inghititi pur si simplu de munti. Nu cumva aceasta predare deliberata a teritoriului vizeaza sa-i faca pe americani sa-si trimita in Afganistan propriile trupe terestre si apoi sa hartuiasca SUA printr-un nesfirsit razboi de gherila, de tipul celui cunoscut in Vietnam?

Analistii de presa se mai intreaba, totodata, daca SUA si-ar putea asuma singure dificila raspundere de a introduce si in Afganistanul medieval valorile democratice ale secolului al XXI-lea, avind in vedere ca istoria tragica a acestei tari, destinul si politica sa au fost trasate intotdeauna cu armele si nicidecum cu ideile. O temere majora, impartasita si de inaltul comisar al ONU pentru drepturile omului, o reprezinta cucerirea Kabulului pe fondul lipsei unei autoritati politice, care ar putea crea anarhie, urmata de teribile masacre in rindul civililor.

Fostul ambasador al SUA la ONU, Richard Holbrooke, semneaza un articol in International Herald Tribune prin care arata ca, pentru a impiedica alunecarea situatiei din Afganistan in anarhie, trebuie indeplinite patru obiective imediate: capturarea sau eliminarea lui Osama bin Laden, a locotenentilor sai devotati si a structurilor militare talibane care au supravietuit raidurilor americane declansate la 7 octombrie; instituirea unei noi forme de guvernare la Kabul – crearea unei autoritati interimare sub egida Consiliului de Securitate al ONU -chiar daca acest proces trebuie sa se desfasoare pe fundalul luptei antitalibane si antiteroriste; trimiterea de catre ONU, pe linga ajutoarele umanitare, a unui substantial numar de oficiali internationali, bine pregatiti, cu sarcina de a pune bazele unui sistem administrativ; instituirea unei forte multinationale de securitate MNF (Multinational Force), care sa asigure autonomia noii forme de guvernamint si succesul activitatii structurii admi-

nistrative internationale. Forta multinationala de securitate ar putea fi asigurata de Turcia, singurul membru musulman al NATO, sustinuta de fortele altor state, cu precadere musulmane, cum ar fi din Bangladesh, Maroc si Iordania, care si-au anuntat disponibilitatea de a participa la o astfel de misiune.

SUA trebuie sa evite pe cit posibil prezenta fortelor americane in pozitii fixe in Afganistan pentru a nu crea „tinte permanente ale urmatoarei generatii de teroristi sinucigasi“. Rolul cel mai important al SUA ramine acela de a-l captura pe Osama bin Laden si de a neutraliza reteaua Al-Qaida si pe partizanii acesteia.

Aceasta teza este sustinuta si de cotidianul italian Corriere della Sera, care mentioneaza ca, pentru a vedea lumina de la capatul tunelului si pentru a redobindi starea de liniste trebuie anihilate bazele strategice ale neoterorismului si capturarea – viu sau mort – a profetului mortii, bin Laden. Nu trebuie permis ca acesta sa-si realizeze planurile de dilatare a razboiului dincolo de frontierele afgane.

La rindul sau, ziarul italian Il Tempo subliniaza ca Occidentul si ONU nu mai pot evita capcana pe care o au in fata. S-a declansat acest razboi pentru a-i alunga pe talibani din Kabul, iar vinarea lui bin Laden nu trebuie abandonata, la fel ca si asumarea raspunderii fata de populatia civila afgana. Ziarul amintit atrage atentia ca, daca in ultima luna de razboi din Afganistan situatia civililor nu a provocat stari emotionale in Occident pentru simplul motiv ca nu existau camere de luat vederi ale unor televiziuni independente, incepind cu 15 noiembrie, aceste camere vor fi prezente, iar situatia refugiatilor, bolnavilor, mutilatilor de mine, a muritorilor de foame se va afla constant sub ochii tuturor.

Concluzia tuturor analistilor de presa este ca vidul de putere de la Kabul trebuie umplut imediat de o misiune internationala responsabila si mandatata de Consiliul de Securitate al ONU, misiune care nu trebuie tratata superficial sub nici o forma, iar SUA sa fie pregatite sa sprijine costurile unei misiuni a MNF in Afganistan, in interesul pe termen lung al Washingtonului.