Tragedia de la 11 septembrie 2001 a schimbat totul in viata noastra. In prezent, mai mult ca oricind in ultimele decenii, se impune cu necesitate mentinerea monopolului puterii de catre stat, considera politologul Herald Muller, din Frankfurt pe Maine, a carui opinie a fost preluata de saptaminalul rusesc Vek. Numai in aceste conditii, statul este capabil sa-i asigure un minim necesar de securitate societatii civile, intesate de legaturi internationale, minim fara de care devin, practic, nule avantajele globalizarii. Cei care in ultimii ani afirmau ca acum elaborarea si realizarea politicii mondiale sint preluate de la statele nationale de catre societatea civila internationala trebuie sa fie foarte dezamagiti, chiar daca societatea civila s-a consolidat si intarit in ultimul deceniu.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul ca, in acelasi timp, s-au consolidat si dedesubturile criminale ale aceleiasi societati civile. S-a creat un fel de internationala terorista, care reprezinta un pericol real nu numai pentru societatea civila, ci si pentru dialogul transnational si intercultural. Societatea civila, pe care noi dorim s-o facem sa devina garantul pacii in intreaga lume, are nevoie de acel mediu prielnic din care sa lipseasca teama si amenintarea cu forta. Numai ca un asemenea ideal nu-i usor de atins chiar in conditii normale, de liniste si calm. Permanenta amenintare din partea megaterorismului subteran este capabila sa distruga orice societate civila.
Altfel spus, societatea civila trebuie sa fie intr-o anumita dependenta fata de stat, mai precis, statul trebuie sa asigure pentru existenta societatii civile un minim de securitate. Politia, serviciile speciale si chiar fortele armate – instrumentele puterii -, ce par adevarate corsete pentru societatea civila, devin acum conditii vitale pentru existenta si dezvoltarea ulterioara a societatii civile. Astfel, una dintre principalele consecinte ale tragediei din 11 septembrie o constituie corectarea raporturilor reciproce dintre stat si societatea civila.
Schimbarea relatiilor interstatale
Un alt aspect important devine necesitatea unei noi abordari a problemelor securitatii si a unei noi viziuni asupra relatiilor interstatale. Cel mai cunoscut model in aceasta privinta porneste de la faptul ca forta motrice o constituie rivalitatea dintre marile puteri, rivalitate ce duce la formarea de aliante si la realizarea unui echilibru de forte.
De aceea, in permanentele declaratii ale Rusiei, referitoare la solidaritatea cu SUA, precum si in schimburile de informatii care au inceput intre serviciile speciale chineze, indiene si americane si in hotaririle luate in unanimitate de catre Consiliul de Securitate al ONU pot fi intrezarite brese ce pot deschide noi posibilitati de colaborare pentru asigurarea securitatii internationale. Aspectele legate de largirea Aliantei Nord-Atlantice, de conflictele din zona Marii Caspice, problema Taiwanului, planurile Washingtonului referitoare la Tratatul de aparare antiracheta (ABM) – probleme care pina nu demult dezbinau marile puteri – pot deveni secundare daca le-am compara cu pericolul ce a devenit evident dupa 11 septembrie 2001.
Noua configuratie a acestor conflicte are o influenta directa asupra societatii civile occidentale. Periculos pentru aceasta societate este faptul ca sub amenintare intra functia organizatorica a statului. Dupa cum se vede, intre costul in sine al actelor teroriste si eforturile de inlaturare a consecintelor acestora exista o uriasa asimetrie. Reiese clar ca este mai ieftin sa provoci imense pagube decit sa lupti cu consecintele actului de distrugere. Se estimeaza ca pentru pregatirea crimelor din New York, teroristii lui Osama bin Laden ar fi cheltuit o jumatate de milion de dolari. Pierderile cauzate de prabusirea „gemenilor“ sint evaluate la aproximativ 30 de miliarde de dolari. La aceste pierderi trebuie adaugate cele care au afectat dezvoltarea economica, precum si daunele directe aduse tuturor standardelor de viata ale societatii, credintei acestei societati in securitatea sa. A fost subminata, de asemenea, rutina existentei zilnice a milioane de oameni, credinta acestora intr-o evolutie sigura a vietii lor. Acesta este cel mai mare risc pentru stabilitatea sociala. Tocmai de aceea, nu trebuie sa mire pe nimeni ca guvernele iau acest pericol in serios, problemele secundare, in acest context, fiind trecute in planul doi. Nu trebuie insa ignorat si un alt factor. Cei care detin puterea pot profita de aceasta situatie pentru a fi adoptate o serie de legi, care, in conditii normale, ar stirni adevarate valuri de proteste.
Pina unde poate merge toleranta religioasa
Cea mai mare ingrijorare vine de la faptul ca se dezvolta un front larg de ofensiva asupra legilor privind apararea drepturilor individuale ale cetateanului. Lansarea ineficienta pretutindeni in Occident a sloganului „stringerii curelei“ poate provoca iritarea si aparitia fenomenului de isterie in societate, poate subtia granita tolerantei si, prin aceasta, poate sa dea o serioasa lovitura valorilor democratice ale civilizatiei occidentale. Deja in discutiile despre toleranta religioasa incep sa apara declaratii cu caracter indoielnic, inexistente altadata. Un exemplu in acest sens ar putea fi si faptul ca toleranta nu presupune ignorarea faptului ca in Occidentul crestin musulmanii au posibilitatea sa-si practice in mod liber religia lor, in timp ce crestinii, in unele tari musulmane, nu se bucura de acest drept.
De aici apar si sentimentul de indoiala, si fireasca intrebare daca nu cumva Occidentul merge prea departe cu toleranta sa si daca macar acum sint intelese toate consecintele politice ale acestei ingaduinte? Nu cumva trebuie reconsiderata atitudinea fata de acele doctrine pe care o religie sau alta le raspindesc asupra crestinilor? Exista in mod evident o diferenta intre motivele de comportament ale crestinilor, fondatorul religiei lor propovaduind indreptarea lumii spre „o turma si-un pastor“ si cele ale musulmanilor, al caror profet s-a ridicat invingator la cer. Dialogul interreligios care nu va tine seama de acest aspect nu va duce la nici un rezultat.
Dupa toate incercarile la care a fost supusa in ultima vreme, incheie politologul Herald Muller, societatea civila occidentala este obligata sa caute si sa gaseasca un nou compromis intre libertate si securitate. Este foarte important ca acest compromis, in pofida sentimentelor de panica ale momentului, sa ingemaneze in mod fertil saminta buna a celor doua inceputuri.