„Zaibarul a invins Bordeaux-ul“, scria in urma cu 19 ani maestrul metaforei romanesti, Fanus Neagu. Declaratia a facut-o dupa ce Universitatea Craiova o eliminase pe Girondins Bordeaux: 0-1 la Bordeaux, 2-0 la Craiova (goluri: Ticleanu – ’39 si Geolgau – ‘101). Regretatul Tica Otet, secondat de Nicolae Ivan, a utilizat urmatoarea echipa: Lung – Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu – Ticleanu, Donose (’58, Geolgau), Balaci – Crisan (’83, Cirtu), Camataru, Irimescu. L-am reintilnit ieri pe cel care a adus, in urma cu 19 ani – pe 8 decembrie 1982 – calificarea Universitatii in primavara europeana 1983, Ion (Gheorghita) Geolgau. „Ghita“ – cum ii spun prietenii – este din 1998 antrenor al echipei HB Torshavn (Feroe), formatie cu care mai are contract si pentru sezonul 2002.
– Iti mai amintesti de acel decembrie 1982?
– Cred ca da… Cum sa nu-mi amintesc! Atunci – cind am eliminat pe Bordeaux, cu Tigana, Giresse si Lacombe in formatie – a fost punctul culminant al Universitatii, intr-o campanie europeana inceputa in vara acelui istoric an 1982. In opinia mea, campania europeana a Universitatii a inceput inca din 1979, an in care jucasem in Cupa UEFA si reusisem acea „isprava“, eliminarea celebrei echipe engleze Leeds United, o premiera pentru fotbalul romanesc. Atunci, in editia din 1979, dupa ce am reusit sa-i eliminam pe cei de la Leeds, am ratat calificarea in primavara europeana 1980, fiind eliminati de Borussia Monchengladbach. Dupa eliminarea din editia ’79/’80 a Cupei UEFA, Universitatea a acumulat experienta competitionala internationala in urmatoarele doua editii ale Cupei Campionilor Europeni, ’80/’81 si ’81/’82. Am jucat cu Inter (’80/’81), apoi cu Olympiakos Pireu, BK Copenhaga si Bayern München (’81/’82).
– A urmat editia ’82/’83 a Cupei UEFA, in care ati ajuns pina in semifinale.
– Ar fi mult de povestit despre acea, intr-adevar, perioada istorica. O parte din componentii echipei noastre faceau parte din lotul national, obtinind si cu reprezentativa Romaniei citeva rezultate bune. La club, revin si accentuez, am reusit sa eliminam, in turul trei al Cupei UEFA, pe Bordeaux, ajungind astfel in sferturi si apoi in semifinalele Cupei UEFA, cu Benfica. Am fost eliminati fara sa fim invinsi! 0-0 la Lisabona, 1-1 la Craiova…
– Decembrie 1982, borna istorica pentru Universitatea. Repet intrebarea: cum a fost?
– Fabulos! Nationala Romaniei, alcatuita in majoritate de olteni, obtinuse un excelent rezultat, 0-0, la Florenta cu Italia, in meciul din preliminariile CE ’84. Partida s-a desfasurat in Italia, pe 4 decembrie ’82. Atunci au fost doua momente deosebite: Silviu Lung a aparat senzational, dar Aurica Ticleanu a fost eliminat in minutul 55. Si astfel, in ultimele 35 de minute, s-a jucat sub o presiune fantastic de mare. Noi eram insa obisnuiti, Universitatea se „calise“ in Cupele Europene, unde participase in ultimele cinci editii: ’77/’78 si ’78/’79 (Cupa Cupelor), ’79/’80 (UEFA), ’80/’81 si ’81/’82 (CCE). In concluzie, noi nu aratam teama fata de adversari sau fata de presiunea publicului. La Craiova, stadionul „Central“ gemea de spectatori, jucam cu placere in fata tribunelor pline. Atmosfera care a fost in acei ani pe „Central“ a avut un rol extraordinar, publicul – din Craiova si nu numai – a fost, cu adevarat, al 12-lea „jucator“ al Craiovei. „Dubla“ cu Bordeaux? In meciul tur, la Bordeaux, am pierdut cu 1-0, golul francezilor fiind inscris dintr-un penalti controversat, obtinut destul de usor de gazde, arbitrul Garrido (Portugalia) acordindu-le lovitura de pedeapsa la o faza de joc normala, intre Tigana si Tilihoi petrecindu-se doar o cazatura artistica a primului!
– Cum s-a pregatit returul?
– Repet, eram pe mai multe „fronturi“, nationala si club. Dupa meciul nationalei la Florenta – unde au evoluat sase fotbalisti de la Universitatea (Lung, Stefanescu, Ungureanu, Ticleanu, Balaci, Camataru) – ne-am concentrat asupra returului cu Bordeaux. Din coroborarea benefica a ideilor celor doi antrenori – Otet si Ivan – si a noastra, a jucatorilor, a rezultat… o calificare spectaculoasa, obtinuta in prelungiri. In fata unui stadion arhiplin, Ticleanu a deschis scorul (’39), apoi am fost atenti in aparare. Aveam o aparare de exceptie, cu foarte mare experienta: Silvica in poarta, apoi Negoro, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu. Poate una dintre cele mai bune aparari din Romania tuturor timpurilor! Am gindit astfel meciul incit nu le-am permis francezilor sa ne prinda pe contraatac, ei avind jucatori deosebiti: Tigana si Giresse (la mijloc), iar Lacombe era atacant. Girondins Bordeaux, sint obligat sa reamintesc, era o echipa competitiva, cu jucatori de calibru, cu foarte mare experienta. Dar Universitatea avea jucatori foarte buni: pe linga aparare, aveam pe Ilie Balaci la mijloc, apoi pe Doru Camataru, atacant care se putea „batea“ cu orice fundas din Europa. Adaugati pe ceilalti coechipieri, jucatori cu experienta uriasa: Ticleanu, Donose si Irimescu (la mijloc), iar Crisan alaturi de Cami. Erau si „rezerve“ bune atunci: Gabi Boldici, Grigore Ciupitu, Ion Geolgau, Sorin Cirtu! Antrenorul Otet a gindit astfel meciul incit eu am intrat pe teren abia prin minutul 58, dar am marcat golul calificarii, in prelungiri (‘101).
– A urmat carnavalul!
– O tempora! Am avut parte de clipe de neuitat, dar meritate pentru ceea ce am facut pentru Universitatea. Un stadion arhiplin, apoi alte zeci de mii din afara stadionului, ne-au ovationat, felicitindu-ne.
– Acum, la meciurile Universitatii vin 2.000-3.000 de spectatori, cu unele exceptii…
– Cum iti asterni, asa dormi! Va corectez: am vazut un meci recent, cel cu Dinamo, cu stadionul plin. Cu trei zile inainte, Universitatea fusese eliminata din Cupa Romaniei, de „ilustra“ Cimentul Fieni. Craiova iubeste Universitatea. Dar acest subiect trebuie abordat separat. Fara a supara pe nimeni, cred ca ce se intimpla acum la echipa care baga spaima in Europa fotbalistica in anii ’80 este nefiresc. Adica, Universitatea este intr-un fel rupta de suporteri, iar presei i se impune acest „silenzio stampa“. Subiectul trebuie dezvoltat…
