• Un fan elvetian al olteanului i-a pus fetitei prenumele Ionel! • Gane ar dori sa joace in Bundesliga, dar elvetienii i-au propus un contract pina in 2004
Ionel Tersinio Gane a debutat la Universitatea Craiova in decembrie 1988 intr-un meci pierdut de olteni, cu 6-0, la Bacau. A fost singura partida jucata in acel sezon sub culorile alb-albastre, deoarece a evoluat apoi in Valea Rosie pina la sfirsitul campionatului ’91/’92. Din sezonul ’92/’93 si pina in 1997 a jucat pentru Universitatea 118 meciuri, marcind 31 de goluri. In continuare, traseul lui Jerry a fost urmatorul: Spania (’97/’98, Osasuna), Dinamo (’98/’99), iar din vara lui ’99 a semnat un contract cu St. Gallen pina in vara lui 2002. Are la activ sase meciuri in Nationala A. A fost declarat cel mai bun jucator al echipei St. Gall in 2001. Si-a petrecut Sarbatorile de iarna acasa, in Craiova, si aproape zilnic a alergat. La sfirsitul acestei saptamini pleaca inapoi in Elvetia, pe 7 ianuarie antrenorul Marcel Koller demarind pregatirile pentru retur.
– Cum a fost anul recent incheiat pentru fotbalistul Ionel Gane?
– Destul de bun. Am reusit sa inscriu multe goluri: 17 in campionatul 2000/2001 si noua in turul editiei 2001/2002. Vorbind de anul calendaristic 2001, reamintesc ca in editia incheiata in vara anului 2001 m-am clasat al treilea in clasamentul golgheterilor campionatului Elvetiei. O alta realizare a fost aceea a participarii in Cupele Europene. In concluzie, dupa ce in campionatul 1999/2000 am imbracat tricoul de campion cu St. Gallen, in editia 2000/2001 ne-am calificat in Cupele Europene.
– Si ca sa incheiem acest bilant, trebuie spus ca Gane a fost declarat cel mai bun fotbalist de la St. Gall in 2001.
– Da, este cea mai semnificativa dovada privind activitatea mea profesionala in 2001. Am primit, in semn simbolic, o gheata frumoasa, asta reprezentind trofeul de cel mai bun jucator al lui St. Gallen. Evident, sint mindru si foarte fericit pentru aceasta distinctie. In primul meu an la St. Gallen am imbracat tricoul de campion, am jucat in Cupele Europene, iar acum am fost declarat „number one“.
– In acest tur, St. Gallen este pe pozitia a patra in clasament. Obiectivul pentru acest sezon?
– In vara ne-au plecat patru titulari. Cei care au fost adusi nu au reusit sa se acomodeze si astfel nici randamentul lor n-a fost cel scontat. Am avut in primele etape o curba descendenta, aflindu-ne in subsolul clasamentului. A urmat insa o curba ascendenta: zece etape fara infringere, ajungind pe locul doi! In ultima runda insa, am pierdut in deplasare (la Young Boys) si astfel am incheiat turul pe locul patru, la patru puncte diferenta de liderul FC Basel. Obiectivul sezonului? Incercam sa cistigam campionatul. Dar si cu un loc care sa ne permita accederea in Cupa UEFA am fi cu totii multumiti.
– In Cupele Europene te-ai intilnit in 2000 cu o echipa „romaneasca“ – Galata, apoi in 2001 cu una – Steaua – oltenizata. Meciurile au fost diferite din aproape toate punctele de vedere, dar pentru tine in ambele a fost un element comun: clinciurile cu oltenii!
– Partidele au fost, intr-adevar, opuse. Cu Galatasaray – un nume deja celebru in fotbal – a fost alt meci in turul din 2000 in Champions League fata de intilnirea cu Steaua din UEFA (2001). Despre duelurile pe care le-am avut in teren cu olteanul de la Galata au fost chestiuni normale care se petrec oriunde pe terenurile de fotbal intre adversari. Am avut un clinci cu Gica Popescu in meciul in care echipa mea, St. Gallen, a scapat printre degete calificarea in Champions League. Reamintesc, dupa ce in Elvetia Galata ne-a invins cu 2-1, pe vulcanicul lor stadion din Istanbul am reusit un 2-2. Dupa meci, Hagi mi-a daruit tricoul lui.
– Cum au fost meciurile cu Steaua? Rezultatele se cunosc, stelistii au parasit atunci Cupa UEFA…
– Toata lumea din Elvetia opina ca Steaua se va califica, ii considerau pe stelisti principalii favoriti. Eu stiam insa destul de bine jocul Stelei si posibilitatile reale ale lor. Dupa primul meci din Elvetia, cistigat de noi, ne-am dat seama cu totii ca putem spera intr-o calificare si asa s-a intimplat, in Ghencea St. Gallen reusind un 1-1. Ca roman, mi-a parut rau ca sortii au facut sa ma intilnesc cu o formatie romaneasca (si cu multi olteni!). Dar sint jucator profesionist si m-am bucurat ca echipa mea s-a calificat. In plus, s-a mai demonstrat ca fotbalul elvetian actual este superior celui romanesc, Steaua si Dinamo fiind eliminate de St Gallen si Grasshoppers.
– Cum a fost „clinciul“ cu Tibi Lung?
– Vreau sa explic cu claritate ce s-a intimplat deoarece au fost, am auzit, si alte interpretari. Deci, la o minge inspre poarta Stelei – un balon in adincime -, Tibi Lung a iesit, eu am vrut sa-l sar, dar l-am agatat, involuntar, cu piciorul (mai mult cu crampoanele de la gheata piciorului). Repet, absolut o chestie involuntara, fara nici un fel de intentie. Am aflat ca dupa meci a fost dus pentru un control la un spital din Zürich, am dat telefoane sa ma interesez de soarta lui. Am vorbit cu medicul echipei Steaua si mi s-a spus ca totul este OK. Oricum, noi sintem prieteni, n-a fost nimic altceva decit o faza obisnuita de joc. Am vorbit cu Tibi apoi si inaintea meciului retur.
– Care este situatia ta contractuala cu St. Gallen?
– Contractul expira in vara, dar mi s-a facut o propunere de prelungire cu inca doi ani. Impresarul meu, domnul Giovani Becali, negociaza aceasta problema deoarece am si alte oferte, una din Bundesliga si alta din Turcia. Ca sa fiu sincer, mi-as dori sa evoluez in Bundesliga! Oferta este de la o echipa din prima liga germana, nu pot deocamdata s-o nominalizez, desi am avut un prim contact cu oficialii de acolo. Rugamintea nemtilor a fost ca in prezent, la aceasta faza a discutiilor, sa nu fac public interesul lor pentru mine. In urma cu o saptamina, o formatie din campionatul Turciei s-a interesat de mine. N-as prefera insa Turcia, chiar daca financiar ar fi bine. Ma simt foarte bine in Elvetia.
– Stiu ca esti iubit acolo.
– Este extraordinar, sint lideurul echipei, sint cu adevarat iubit acolo. Si, cum va spuneam, am fost desemnat cel mai bun jucator al echipei St. Gall in 2001. Pe linga asta, si in afara terenului sint indragit, eu fiind o fire aparte, olteneasca. Sint deschis, mi-am facut prieteni acolo, glumesc cu ei, elvetienii fiind mai rezervati. Un fan elvetian al echipei St. Gall si al meu, a avut o idee originala in a-si demonstra dragostea pentru jucatorul Ionel Gane. Pe cind sotia lui era gravida, mi-a spus ca-si doreste un baiat si o sa-i puna prenumele Ionel. Sotia insa a nascut o fetita, iar el i-a pus prenumele tot Ionel! Si inca un prenume, Laura. O cheama, asadar, Buschor Laura Ionel! Eu i-am explicat fanului si prietenului meu ca Ionela ar fi prenumele romanesc, dar el, desi a inteles, n-a schimbat prenumele. „Ionel e prenumele tau, Ionel o va chema si pe fetita mea!“, a decis domnul Buschor, caruia nici nu stiu cum sa-i multumesc pentru acest gest neasteptat facut de un elvetian pentru un fotbalist roman.
– Si tu ai doua prenume: Ionel-Tersinio, tot dintr-o situatie oarecum similara!
– Da, a fost dorinta tatalui meu, indragostit atunci, cind m-am nascut (1971), de jocul celebrului brazilian Tersinio.
– De fapt, cum ai ajuns la St. Gall? Erai la Dinamo, dar se pare ca plecarea din „Stefan cel Mare“ a fost fortata.
– La revenirea mea din Spania – unde am fost in sezonul ’97/’98 – am ales Dinamo. In campionatul ’98/’99, Cornel Dinu m-a trimis in teren in doar 15 meciuri. Era si concurenta, dar am avut si unele mici probleme cu domnul Dinu. A aparut atunci o varianta, aceea a plecarii mele la FC Arges, la schimb cu Vali Nastase. N-am acceptat aceasta varianta si atunci l-am rugat pe impresarul Becali sa-mi gaseasca o alta echipa. Si asa am „aterizat“ la St. Gallen.
– De Craiova ce zici?
– Nu stiu cum sa comentez situatia actuala deoarece nu prea cunosc detalii. La o prima constatare – schimbarea a trei antrenori, framintari de toate felurile – pot sa spun cam asa: la Craiova, ca la nimeni! Oricum, prea multa polemica. Iar locul cinci nu-i unul care sa bucure exigentul public oltean. Eu cunosc ce-i in Banie, ce performante au fost obtinute aici. Nu pot uita, de exemplu, ca in editia ’92/’93 ambele formatii din Craiova – Universitatea si Electro – erau calificate in UEFA si au jucat meciurile pe fostul „Central“. Eu am terminat cu Electro pe locul trei (campionatul ’91/’92), apoi am revenit la Universitatea si am terminat tot pe trei (’92/’93), apoi pe 2 (’93/’94, ’94/’95). In sfirsit, altele erau datele problemei pe atunci.
