Vesnic cu capsa pusa

Jean Vladoiu ne-a lamurit: este omul care, daca nu il lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti. Prima oara, Emil Sandoi a fost cel care i-a intrat in bataia pustii. „Sandy“ l-a lasat pe banca intr-un meci din tur pentru ca jucatorul sa-si mai perfectioneze probabil stopurile enervante de cinci metri si Vladoiu s-a suparat. A plecat acasa, dar, dupa o scurta partida de vinatoare, i-au trecut dracii si s-a intors in Banie.

Din pacate, atunci, scandalul iscat intre antrenor si jucator a fost exploatat de unii in defavoarea lui Sandoi si, la scurt timp, Staicu l-a debarcat pe tehnicianul care se chinuise in vara sa-i incropeasca o echipa competitiva.

Culmea, Jean Vladoiu are si acum sustinatori prin Banie. Sau, mai bine spus, lui Cirtu i se pregateste acelasi tratament care i-a fost aplicat si lui Sandoi. Nici nu mai conteaza daca Vladoiu se va mai intoarce sau nu la Universitatea, el este „iubit“ pentru simplul motiv ca a declansat scandalul in urma caruia ar putea fi debarcat antrenorul.

Chiar daca lui Cirtu i-am spus odata ca trebuie sa inteleaga ca nu conduce Real Madrid sau ca diferenta dintre fotbalistii „Craiovei Maxima“ si jucatorii de astazi ai Universitatii este uriasa, Vladoiu nu are nici o scuza ca nu a suportat reprosurile antrenorului.

Am vazut pe undeva ca Jean da vina pe terenul aproape imposibil din Lunca si zice ca jucatorii meritau mai multa intelegere atunci cind aveau executii demne de „Cascadorii risului“. Totusi, cam in aceleasi conditii a disputat si Dinamo vreo doua amicale pe Valea Prahovei, dar oamenii lui Dinu au realizat un „total“ de 9-0, in timp ce ai nostri s-au chinuit sa bata cu 2-1 pe Chimia Craiova. Si sa nu credeti ca Dinu isi trateaza jucatorii in termen academici, nu, „Procurorul“ il intrece de multe ori pe Cirtu atunci cind isi da drumul la gura. La Dinamo, insa, nimeni nu sufla in fata lui Dinu, in timp ce la Universitatea conduce oricine, numai antrenorul, oricare ar fi el, nu.

Ar mai avea Universitatea nevoie de Vladoiu? Noi zicem ca da, dar de un Vladoiu mult mai linistit care sa inteleaga ca antrenorii au o mie de griji pe cap, in timp ce fotbalistii au una singura: sa joace fotbal. Din pacate, va fi complicat pentru Jean sa inteleaga acest lucru acum, la 35 de ani, dupa ce, din ’90 incoace, a considerat ca, in ceea ce-l priveste, nu au avut dreptate nici Iordanescu, nici Piturca, nici Dumitriu, nici Dinu, nici Halagian, nici Sandoi, nici Cirtu si nici vreo doi antrenori nemti…