Cind Staicu se joaca si de-a antrenorul

Dupa ce Staicu a refuzat sa-i aduca macar un jucator de calibru dintre cei pe care i-a cerut, pe motiv ca preturile sint exagerate, Sorin Cirtu se vede pus in postura ingrata ca patronul, strain de fotbal in ’97, sa faca balamuc si atunci cind antrenorul incearca sa-si acopere posturile deficitare cu fotbalisti luati pe gratis!

Omul care a promis ca va investi un milion de dolari in jucatori, dar a ramas cu banii in buzunar – daca i-a avut… -, zicea deunazi ca Dorin Mitrita nu ar fi bun decit de „umplutura“, capitol la care Sansiro Ciocoi – trimis de Cirtu la tineret – ar excela, mai ales ca dispune si de citeva kilograme in plus.

Pai, cind Staicu lua fotbalul de la zero, atunci, in ’97, Mitrita era deja titular in campionatul olandez, la Heerenveen, iar „umplutura“ preferata a patronului, Ciocoi, il admira pe Chivu cum crestea frumos la Resita… Apoi, Mitrita a ajuns si in echipa nationala, prilej pentru Ciocoi sa-l vada la televizor, dupa care, ca fraierul, a refuzat sa stea la olandezi pina in 2002, revenind in campionatul romanesc.

De ce il vrea Cirtu pe Mitrita? Simplu, pentru ca il cunoaste de cind era junior la Universitatea, iar Dorin Mitrita a fost considerat, la un moment dat, liderul unei generatii de exceptie din care au facut parte, printre altii, Silvian Cristescu, Dorin Arcanu, Ion Sburlea, Catalin Girlesteanu, Mirel Predoi si „Jerry“ Gane. Prin urmare, orice om de fotbal stie ca Dorin Mitrita, format in pepiniera celebra a Baniei, ajunsa acum in paragina, poate juca si in somn mai bine decit Ciocoi si Miclea la un loc.

Luat de val si indragostit peste masura de alde Miclea, Ciocoi si Agachi, Dinel Staicu nu intelege ca recuperarea fotbalistilor produsi in timp de Universitatea i-ar mai spala cit de cit imaginea. De exemplu, in vara, oltenii i-au cazut la picioare nu pentru ca a ramas prieten cu Gigi Netoiu, ci pentru ca i-a adus acasa pe Papura, Badea, Lutu si Stinga. In acelasi timp, resitenii transferati „la pachet“ nu au impresionat pe nimeni, mai ales ca, s-a dovedit, erau mai slabi chiar decit „rocaristii“ lui Netoiu.

Pe de alta parte, refuzul initial al lui Staicu in chestiunea aducerii lui Dorin Mitrita ne-a lasat la un moment dat impresia ca nu jucatorul era neaparat problema, ci tocmai antrenorul! Adica, parca Dinel a capatat un obicei din a face exact pe dos decit ce vrea Cirtu. Care Cirtu se zbate ca fraierul sa-i produca lui Staicu jucatori care in doi-trei ani vor fi vinduti pe bani grei – vezi cazurile Tresor, Cl. Tudor, Stoianof, Dananae, Daouda si Plesan – in timp ce patronul da de inteles ca se distreaza atunci cind ii sugereaza antrenorului cine e bun pe stinga si cine e rau pe dreapta. Apropo, stiti sa fi existat prin anii ’70 sau ’80 vreun fotbalist cu numele Dinel Staicu?