„Chiose“ este in prezent fara angajament, dar are oferte din România, Grecia, Cipru si Albania
Aurel Ticleanu a pregatit, in 2004, formatia marocana Hassania Agadir. In decembrie, cu doua etape inainte de terminarea turului editiei actuale de campionat, Ticleanu si-a reziliat contractul cu marocanii si a revenit acasa. Aflat la Brasov, „Chiose“ a spus ca actuala experienta nu a fost reusita. Ticleanu a mai antrenat in Maroc, iar prima lui „expeditie“ in nordul Africii s-a consumat la echipa MAS La Fes, la inceputul anilor 90.
Fostul component al „Craiovei Maxima“ si-a incheiat cariera de fotbalist in Cipru, la Olimpiakos Nicosia, iar ca antrenor a pregatit multe formatii din România, inclusiv nationala olimpica, dar si din alte tinuturi, cum ar fi Maroc, Bangladesh si Albania. Deocamdata, performantele sale deosebite din teren, ca fotbalist, nu s-au regasit in totalitate in prestatia sa de antrenor. Cei care au alcatuit Enciclopedia fotbalului românesc (Larousse) au gasit o explicatie: Aurel Ticleanu este o persoana prea manierata pentru elevii pe care ii are si nu vrea sa renunte la bucatica de zahar spre a face loc biciului!
Revenind la evenimentele din aceasta iarna, Ticleanu a spus: „Am ajuns in România dupa ce o saptamina n-am putut sa plec, din varii motive, din Maroc. M-am si imbolnavit, am ajuns acasa racit cobza. De ce am reziliat contractul? Din cauza unor probleme financiare care au aparut chiar la inceputul sezonului. Am inceput campionatul, dar, dupa etapa a treia, finantatorul clubului, in acelasi timp si presedintele Consiliului de Administratie, si-a dat demisia, anuntind ca nu mai poate sustine echipa. Au aparut astfel unele probleme, iar contractele jucatorilor nu au mai fost onorate. Cu toate acestea, rezultatele echipei mele au fost destul de bune, motiv pentru care fostul presedinte ar fi vrut sa revina la un moment dat. Este vorba de opt etape de dupa demisia lui in care eu, ca antrenor, m-am implicat in aproape toate problemele. As putea spune, intr-un fel, ca eu am tinut echipa vreo opt etape! Cum? Fara bani, ci doar cu personalitatea mea. La un moment dat, Hassania a obtinut, consecutiv, sapte rezultate de egalitate, 0-0. Si asta dupa ce, in sezonul trecut, marocanii inregistrasera sapte infringeri, tot consecutiv. Nu am putut insa continua la infinit, fara bani. Aveam nevoie si de jucatori, cel putin doi. De aceea, i-am anuntat ca plec, motiv pentru care, de comun acord, am reziliat contractul. Bilantul meu in acest tur a fost: o victorie, sapte remize, doua infringeri. A fost apreciat ca un pas inainte deoarece, cum spuneam, i-am preluat dupa sapte infringeri. Rezilierea contractului s-a facut cu doua etape inainte de finalul turului“.
Ar putea reveni la Agadir
Aurel Ticleanu asteapta acum un semn din partea marocanilor care, la despartire, i-au precizat antrenorului oltean ca, dupa ce isi vor face ordine in curte, cum se zice, ar putea sa-l recheme la Hassania. „Chiose“ spune ca are insa si citeva oferte din România, dar si din Grecia, Cipru si Albania.
La Agadir a fost antrenor si Ion Oblemenco, decedat dupa un meci amical al Hassaniei, in septembrie 1996, partida pe care echipa sa a disputat-o in compania altei formatii marocane, antrenate atunci de Alexandru Moldovan („Rosu“). Ticleanu isi aminteste: „Ultimul meci al meu la Agadir a fost cel in care Hassania a jucat cu o formatie marocana, Khemisset, la care antrenor era tot Alexandru Moldovan. Chiar le-am spus marocanilor inaintea acelei partide: «Cind la Agadir pe banca de rezerve a celor doua echipe se afla doi antrenori români – asa cum a fost in 1996 si cum este acum, in 2004 – si, mai mult decit atit, unul dintre ei se numeste Moldovan, celalalt român trebuie sa moara!» Bietul Nelu Oblemenco a murit la propriu, iar eu la figurat, deoarece dupa partida aceea am plecat din Agadir.“
