Felicitări, bătrâne!

Antrenorul echipei feminine de spadă a României şi-a reluat ieri programul normal, la LPS „Petrache Trişcu“ din Craiova.
Între două felicitări ale colegilor-profesori, Dan Podeanu a vorbit despre ultima „păţanie“ a fetelor, aurul obţinut la CM de la Catania.
GdS: Anul trecut, după ce echipa feminină de spadă a României a ieşit campioană mondială la Paris, aţi spus că nu a fost nici o surpriză. Acum ce spuneţi, după a doua medalie de aur la Mondiale?
Dan Podeanu: Anul acesta e o confirmare. Nu era o surpriză,  deoarece România era campioană europeană şi aveam sportive de certă valoare. Acum presiunea a fost mult mai mare. Toată lumea se aştepta la o repetare de rezultat. România avea ca obiectiv pentru Catania cel puțin locul patru, care însemna asigurarea calificării pentru Jocurile Olimpice. Acum, că am luat aurul, suntem scutiţi de emoţia a încă trei competiţii de Cupă Mondială pe echipe. Ne-am asigurat prezenţa la Londra, datorită punctajului obţinut. A fost un Campionat Mondial cu dublă încărcătură, dar acum am scăpat de această povară. La Londra avem calificate şi trei fete la individual. Stabilim acolo cine trage la individual şi cine la echipe.
GdS: După ce Ana Brânză şi Anca Măroiu au ratat accederea în finală la individual, cât de mare vi s-a părut distanţa de o medalie şi clasarea în afara podiumului a echipei noastre?
D.P.: Este o vorbă, de la sublim la ridicol nu este decât un pas. Dacă în proba individuală, nu că am fost ridicoli, dar am pierdut la câteva lovituri, la mare luptă, la echipe ne-am răzbunat, câştigând în aceeaşi manieră cu care am pierdut eventuala finală românească la individual. Trebuie remarcat un lucru. La spadă feminin au fost 160 de participante la individual, 31 de echipe şi șapte medalii puse în joc, România şi China au luat şase, iar Italia, ţara gazdă, a reuşit un loc trei, la echipe, pe care l-au lăudat mai mult decât lăudăm noi o medalie de aur.  
GdS: Cu ce am fost peste China?
D.P.: Am depăşit China datorită abordării tactice deosebite pe care au făcut-o fetele în acel meci şi datorită voinţei de a obţine aurul, dar și puterii de sacrifiu. Atât Ana, cât şi Simona au uitat de durere, deşi fuseseră accidentate, şi au luptat până la sacrificiu, bineînţeles alături de Anca Măroiu şi Loredana Iordăchioiu Dinu. Aceasta din urmă a făcut o finală deosebită, poate fi chiar punct de referinţă al activităţii ei, deoarece a tras extraordinar.
GdS: La câte competiţii mai trăseseră fetele noastre cu wirelles, înainte de CM?
D.P.: Au mai tras o singură dată. Acum, la Brânză, cu italianca Del Carretto, a fost o greşeală de semnalizare, dar cea mai mare a fost la Loredana, în meciul cu China. Semnalul iniţial se dă din becul de la mască, apoi transmite aparatului, şi acest sistem şi-a dovedit atunci imperfecţiunea. Plus că a mai fost accidentarea nemţoaicei Imke Duplitzer în asaltul pentru locul trei. Wirless-ul vine la gât, în spate, şi adaugă o pârghie în plus, iar Duplitzer s-a lovit rău de tot.
 
Au fost surprize mari
 
GdS: Campioana olimpică, Heidemann, nu a reuşit să acceadă pe tabloul de 64. Este o mare surpriză?
D.P.: Da, dar şi franţuzoiaca Nisima, campioană mondială la Paris, a fost acum învinsă în primul asalt de eliminare. Au fost multe situaţii imprevizibile. Italia, care deținuse primele trei locuri, nu a intrat în primele patru. Floretista Vezalli – care are în spate un număr impresionant de medalii la JO, CM, CE – a avut patru tuşe avans în meciul cu Rusia din finala la echipe și a fost învinsă. Problema e cine stăpâneşte mai bine încărcătura psihică a meciului.
GdS: Cum au recepţionat italienii această competiţie?
D.P.: A fost ca o sărbătoare, o dorinţă mare de a câştiga sportivii lor, o presiune pe arbitraj fantastică. Nu s-au dat înapoi de la nici un tertip, circ, spectacol, tăvăleli, pentru a obţine ceva. Italia a fost pe locul întâi în clasamentul pe naţiuni.   
 
A plecat de la nunta fiului în Catania
 
GdS: Am aflat că aţi plecat de la nunta fiului dumneavoastră, Radu, direct în Catania.
D.P.: Ar fi fost extraordinar să pot sta şi eu la un astfel de eveniment din familia mea de la cap la coadă. Au rămas nevasta şi copiii să facă treaba. Nu am putut să stau să savurez finalul nunţii, să gust din tort. La ora 3.00 m-am urcat în maşină şi am plecat la Bucureşti, la aeroport.
GdS: Această medalie a salvat un an slab din punct de vedere al rezultatelor obţinute de români la sporturi olimpice.
D.P.: E o presiune în plus. Din punct de vedere al asigurării calendarului competiţional nu mai avem ce să cerem, dar din punct de vedere al echipamentului, ar fi mult mai multe de cerut. Avem nevoie de susţinere financiară încă de la începutul anului, deoarece la jumătatea lunii februarie 2012 începe circuitul competiţional în care trebuie să ne pregătim serios, pentru că nu trebuie să pierdem poziţiile bune din Cupa Mondială, pentru a avea un culoar bun la Jocurile Olimpice.
 
Loredana şi Simona, fără lună de miere
 
GdS: Fetele au luat vacanţă?
D.P.: Mai au o zi-două de festivism, după care le-am zis să plece două săptămâni, să nu mai audă de scrimă sau „Vai, ce frumoase aţi fost!“ sau „Ce prost aţi tras!“ sau „Ce bine aţi tras, ce bune sunteţi!“. După Campionatul European, din iulie, au avut doar două săptămâni pauză, plus că au avut două evenimente deosebite. Loredana Iordăchioiu şi Simona Alexandru s-au căsătorit, devenind doamnele Dinu, respectiv Gherman, şi nu au avut timp pentru luna de miere. Acum, trebuie să-şi reorganizeze puţin viaţa de cuplu, inclusiv Anca Măroiu, care nu a reuşit să meargă în concediu cu soţul. 10-12 zile pot să se relaxeze.  
GdS: Antrenorul francez al chinezoaicelor v-a felicitat după finala de la echipe?
D.P.: Da, deși i-a fost greu. M-a felicitat cu o jumătate de gură.
GdS: Dincolo de glorie, această performanţă va aduce şi bani fetelor?
D.P.: Abia acum vor afla şi ele ce înseamnă locul 1 la Campionatul Mondial, ca şi bani, pentru că niciodată nu s-a pus problema de bani înainte. După aceea întrebăm. Este prevăzut în Monitorul Oficial care este cuantumul.   
GdS: Dacă nu aţi fi Dan Podeanu, cum l-aţi premia pe antrenorul lotului naţional de spadă al României?
D.P.: „Felicitări, bătrâne!“, mi-ar fi suficient.