Golgheterul României în patru ediţii, Ion (Nelu) Oblemenco s-a născut pe 13 mai 1945 în Corabia, a jucat în liga I la Rapid (unde a debutat), dar cariera sa deosebită este legată de Universitatea Craiova. Deşi a fost de patru ori golgheter al campionatului intern, nu a jucat în niciun meci oficial al naţionalei, ci doar în amicale. Ca antrenor la „U” Craiova, a obţinut primul event al alb-albaştrilor (1981). Are o statuie în faţa stadionului care îi poartă numele după decesul său din 1 septembrie 1996 (în Maroc, la Agadir).
CRONOLOGIE:
1945: La 13 mai, s-a născut în oraşul Corabia, judeţul Olt, Ion Oblemenco, fiul lui Andrei Oblemenco, originar din Ucraina, şi al Margaretei Cioară, olteancă din Corabia. Era primul copil al familiei Oblemenco, după care au urmat două fete, Marilena şi Clava.
1945-1959: Copilăria şi primii ani de şcoală ai lui Oblemenco în oraşul natal, când Nelu s-a impus treptat ca un jucător de fotbal de perspectivă, activând la juniorii Progresului Corabia, primul antrenor fiindu-i Petre Prodileanu.
1959-1962: Elev în Craiova, la Şcoala Profesională de Construcţii, perioadă în care a jucat la juniorii echipei Locomotiva Craiova (devenită ulterior CFR) şi Clubul Sportiv Orăşenesc (CSO) Craiova, CSO fiind un club apărut prin fuziunea dintre Locomotiva şi Ştiinţa.
1962: Pe 6 mai, Oblemenco a debutat în echipa mare a Ştiinţei, pe atunci în Divizia B sub titulatura de CSO. Oblomenko, aşa cum a fost consemnat numele lui în ziarul local din Craiova, a debutat în meciul CSO Craiova – CSM Mediaş 0-0, antrenorul formaţiei din Bănie fiind Valeriu Călinoiu. Din returul 1962-1963, CSO Craiova a redevenit la denumirea iniţială de Ştiinţa.
1962-1963: Revine jucător la Tractorul Corabia, echipă cu care avea să promoveze în Divizia C, el fiind golgheterul formaţiei de la malul Dunării.
1963: Convocat la lotul naţional de juniori al României, alături de Dobrin, Ţarălungă şi alţii.
1963-1966: Jucător legitimat la Rapid, dar mai mult rezervă.
1964: Pe 5 iulie, debut în Divizia A sub culorile giuleştenilor în meciul Ştiinţa Cluj – Rapid 1-3, Oblemenco marcând un gol. A fost ultima etapă a campionatului 1963-1964.
1966: Revenirea la Universitatea Craiova. Pe 21 august 1966, Oblemenco a (re)debutat la Ştiinţa în Divizia A, în meciul Dinamo – Universitatea 4-1. Antrenorii oltenilor erau Robert Cosmoc şi Gică Nuţescu.
1966-1967: Primul titlu de golgheter al României cucerit de Oblemenco, cu 17 goluri marcate.
1966-1967: Convocat la lotul naţional de tineret, cu care Oblemenco a efectuat un turneu în Africa (decembrie 1966 – ianuarie 1967).
1967: Convocat la lotul naţional A, a jucat în amicalul Lotul A – Karlsruhe 2-1, marcând primul gol al tricolorilor.
1968: În lunile ianuarie-februarie, lotul naţional A, cu Angelo Niculescu selecţioner, a efectuat un turneu-maraton în Brazilia, Oblemenco fiind golgheterul României, cu nouă goluri înscrise. I-a depăşit, ca număr de goluri, pe Pîrcălab, Ion Ionescu şi Mircea Lucescu.
1968-1969: Ştiinţa a „arbitrat” titlul campionatului, în ultima etapă învingând, la Craiova, pe Dinamo, cu 1-0, UTA Arad câştigând astfel campionatul. A fost prima victorie a Universităţii în faţa lui Dinamo de când oltenii erau în Divizia A.
1969-1970: Oblemenco recidivează, cucerind al doilea titlu de golgheter al campionatului, cu 19 goluri, la mare luptă cu Dobrin (18 goluri), tunarul Băniei adjudecându-şi titlul, în ultima etapă, chiar pe terenul „Gâscanului”, în Trivale.
1969: Pe 31 august, în meciul Universitatea – Farul 4-0, la ultimul gol al oltenilor, şutul puternic al lui Oblemenco a rupt plasa porţii!
1969: Căsătoria cu Margareta Lepădatu, voleibalistă la Universitatea. Pe 13 iunie a fost oficiată căsătoria la Primăria din Craiova, iar pe 13 decembrie a avut loc nunta, la restaurantul Hotelului „Jiul”.
1969-1970: În decembrie 1969 – ianuarie 1970, Oblemenco a fost în turneu cu lotul olimpic în Australia.
1970: În septembrie, a debutat în cupele europene, respectiv în Cupa Oraşelor Târguri ( viitoarea Cupă UEFA), competiţie în care Universitatea a jucat doar un tur, fiind eliminată de Pecsi Dozsa (Ungaria).
1971-1972: Oblemenco a fost declarat, pentru a treia oară, campion al eficacităţii. Cu 20 de goluri marcate, tunarul Ştiinţei a cucerit din nou titlul de golgheter al României.
1972: Naşterea unicului copil al familiei Marga şi Ion Oblemenco, Clara. Aceasta s-a căsătorit cu fostul fotbalist al Universităţii, Adrian Pigulea.
1972: În iulie, Campionatul European Universitar de Fotbal a fost câştigat de naţionala studenţească a României, cu Oblemenco titular.
1972: Oblemenco, între viaţă şi moarte. În octombrie 1972, golgheterul Universităţii a suferit două operaţii de ulcer duodenal, iar după a doua intervenţie au apărut unele complicaţii, ceea ce a creat o stare de suspans, Oblemenco fiind într-o stare critică.
1972-1973: Oblemenco, egalul lui Dobay. Ştiinţa s-a clasat pe locul II, pierzând titlul campionatului la golaveraj în faţa echipei departamentale Dinamo, în urma unui joc de culise orchestrat de oficialii din Ştefan cel Mare. Amărăciunea oltenilor a fost atunci atenuată de faptul că Nelu Oblemenco a câştigat, pentru a patra oară, titlul de golgheter al campionatului, cu 21 de goluri înscrise, la o diferenţă mare de al doilea marcator, Dumitrache (15 goluri).
1973: Oblemenco elimină Fiorentina lui Antognoni şi De Sisti din Cupa UEFA. După 0-0, în tur, la Florenţa, Universitatea a câştigat returul de la Craiova, cu 1-0, prin golul înscris de căpitanul echipei, Ion Oblemenco. „Dubla” cu Fiorentina s-a disputat în septembrie (turul) – octombrie (returul) 1973.
1973-1974: Primul titlu la Craiova. La zece ani de la promovare, Universitatea avea să cucerească primul titlu, echipa fiind supranumită „Campioana unei mari iubiri”.
1974: Debut al lui Oblemenco, cu Universitatea, în Cupa Campionilor Europeni, în meciul cu Atvidaberg IF, campioana Suediei, septembrie.
1975: Turneu de 41 de zile în Brazilia. În perioada ianuarie – februarie, Universitatea a efectuat un turneu de 11 meciuri amicale în „Ţara fotbalului”. Cel mai bun şi eficace jucător al Ştiinţei a fost Oblemenco, golgheterul echipei în acest turneu lung.
1975: Pe 8 iunie, în meciul FC Argeş – Universitatea 2-1, golul oltenilor a fost marcat de Oblemenco, tunarul Ştiinţei înscriind cel de-al 150-lea gol al său.
1976: Ultimul meci jucat de Oblemenco la Universitatea Craiova în campionat a fost Jiul- Universitatea 1-0, 12 decembrie. Şi ultima partidă în care a evoluat pentru culorile alb-albastre a fost întâlnirea din optimile Cupei României de la Bucureşti: Universitatea – Jiul 3-0, 27 februarie 1977.
1977: Conflict cu Teaşcă şi transferarea la FCM Galaţi, în liga a II-a. Oblemenco a fost golgheterul celor trei serii de liga a II-a (campionatul 1977-1978), cu 25 de goluri marcate.
1978: Rechemat la Universitatea, la început ca vicepreşedinte al clubului, sezonul 1978-1979.
1979: În pauaza dintre tur şi retur, a fost numit antrenor secund al lui Valentin Stănescu.
1980: Universitatea cucereşte al doilea titlu naţional, cu antrenorii Stănescu – Oblemenco. În vară, Valentin Stănescu a pleacat la Dinamo, iar clubul a intenţionat să-l aducă pe Viorel Mateianu antrenor principal, dar în cele din urmă a fost preferat Oblemenco.
1980: După toate probabilităţile, în toamna anului, a fost dezvelită statuia lui Oblemenco la stadionul „Central”, operă a sculptorului Anton Barbu-Panaghia, fiind prima statuie a unui fotbalist român în viaţă. Peste ani, demnitarul comunist Emil Bobu a indicat să fie distrusă, dar fostul prim-secretar al Doljului, Ion Traian Ştefănescu, a ascuns-o în perimetrul cantonamentului echipei Universitatea din Lunca Jiului.
1981: Cu Oblemenco principal, Craiova reuşeşte al doilea event campionat- cupă din istorie. În Cupa Campionilor Europeni, Ştiinţa lui Oblemenco elimină pe Olympiakos Pireu şi BK Copenhaga, calificându-se, în premieră pentru echipele de club din România, în sferturile competiţiei.
1982: În primăvara europeană a Cupei Campionilor Europeni, Universitatea este eliminată de Bayern Munchen. După încheierea sezonului 1981-1982, Oblemenco a fost demis de la Universitatea, echipa clasându-se pe locul II în campionat.
În toamna aceluiaşi an, el a fost numit antrenor principal al Chimiei Râmnicu Vâlcea, club la care rămâne până în etapa a 27-a din campionatul 1984-1985 (mai 1985).
1985: În iulie, a fost numit antrenor principal la FC Olt, secondat de Nicu Ivan. În toamna aceluiaşi an, în septembrie, a fost însă destituit de clanul Bărbulescu.
1986: Din returul campionatului 1985-1986, Oblemenco este antrenor principal la Sportul Muncitoresc Slatina, echipă la care va rămâne până în octombrie 1986.
1987: În mai, Oblemenco a fost chemat la Târgu Jiu, echipa Pandurii aflându-se pe ultimul loc în clasamentul Diviziei B de atunci, şi numit antrenor principal. Gorjenii, cu Oblemenco principal, s-au salvat de la retrogradare, printr-un finiş irezistibil (cinci victorii consecutive!).
1987: A doua revenire a lui Oblemenco la FC Olt ( campionatul 1987-1988), ca antrenor secund.
1988: În vara anului, FC Olt a renunţat la serviciile lui Oblemenco.
1989: În pauza competiţională dintre turul şi returul campionatului 1988-1989, a fost numit antrenor principal al Progresului Corabia, Divizia C, fiind prima şi ultima lui colaborare, ca tehnician, cu echipa oraşului său natal. Ratând promovarea în liga II-a, în vara anului 1989 şi-a reziliat contractul.
1990: A preluat, ca antrenor principal, pe Chimia Râmnicu Vâlcea (Divizia B) în etapa a 9-a a turului, când echipa se afla pe locul VIII şi a dus-o, la finele campionatului 1990-1991, pe locul II. Din seria Chimiei, a promovat Electroputere.
1991: În vară, a revenit onorific la Universitatea Craiova. În septembrie, a fost redezvelită statuia lui Oblemenco de la „Central”, în prezenţa lui Oblemenco, a autorului lucrării, sculptorul Anton Barbu-Panaghia, şi a iniţiatorului redezvelirii, preşedintele Universităţii, Marcel Popescu.
1991-1994: Oblemenco a îndeplinit funcţiile de director sportiv, antrenor principal, director tehnic al Universităţii. A fost, pentru o scurtă perioadă (august 1992), şi antrenorul principal al satelitului Ştiinţei de atunci, Constructorul-Universitatea Craiova. În 1993, cu Oblemenco director tehnic şi Bondrea antrenor principal, Universitatea a câştigat Cupa României, ultimul trofeu al Ştiinţei de atunci şi până în prezent (2009).
1994: A fost marginalizat de club şi calomniat în ziarul local „Cuvântul Libertăţii”. Dezamăgit, a părăsit Craiova în aprilie 1994.
1995: La împlinirea vârstei de 50 de ani, în mai, a fost invitat de onoare la emisiunea televizată a Marinei Almăşan, „Ceaiul de la ora 5”, fiind înconjurat de familie, prieteni, coechipieri.
1995: La finalul campionatului 1994-1995, a fost numit antrenor principal al echipei ARO Câmpulung Muscel, alături de Dobrin (director tehnic). În iunie 1995, ARO a promovat, la baraj, în Divizia A (cum era numită atunci liga a II-a).
1996: În ianuarie, a revenit în Craiova, dar la Electroputere, ca director sportiv. Deselnicu era vicepreşedinte, iar Marcel Popescu preşedinte.
1996:În februarie, Oblemenco a avut un accident de maşină, la intrarea în oraşul Balş, fracturându-şi un picior, dar nu şi-a făcut şi alte investigaţii. Posibil să fi suferit atunci un preinfarct deoarece a avut un puternic şoc când nu şi-a mai văzut fiica alături, dar Clara nu suferise nimic grav.
1996: La mijlocul lunii iulie a plecat în Maroc, semnând un contract cu nou promovata echipă în liga I, Hassania Union Sport din Agadir (HUSA), înţelegere pentru un an, 1 august 1996-30 iunie 1997.
Pe 1 septembrie 1996, la sfârşitului meciului din etapa a 2-a a campionatului, HUSA – USK, la scorul de 1-1, arbitrul a anulat un gol înscris de echipa lui Oblemenco (min.89), moment în care antrenorului român i s-a făcut rău. Dus la Policlinica CNSS din Agadir, Oblemenco a decedat, peste o oră, în urma unui stop cardiac. Compania de Asigurări „Nord-Africaine et Intercontinentale d’Assurance” din Casablanca n-a despăgubit familia lui Oblemenco, apreciind că n-ar fi fost accident în timpul muncii.
A fost înmormântat în Craiova, la cimitirul Ungureni, pe 7 septembrie 1996.
Stadioanele din Craiova (fostul „Central”) şi Corabia poartă numele de „Ion Oblemenco”.
A fost declarat cetăţean de onoare post-mortem al municipiului Craiova în 1996 şi al oraşului natal, Corabia. Conform afirmaţiilor fostului primar corăbian Ştefan Pîrlea, Oblemenco este primul om declarat cetăţean de onoare al Corabiei de după 1989.
CARIERA:
• Primul meci la Universitatea Craiova: CSO Craiova – CSM Mediaş 0-0, stadionul „Tineretului” Craiova, 6 mai 1962. Antrenori: Valeriu Călinoiu şi Gheorghe Nuţescu. În ediţia de campionat 1961-1962, Ştiinţa, pe atunci în liga a II-a, şi-a schimbat denumirea în Clubul Sportiv Orăşenesc (CSO) Craiova, nume păstrat doar un an.
• Primul meci în Divizia A: Ştiinţa Cluj – Rapid 3-1 (un gol ), 5 iulie 1964.
• Primul meci în Divizia A la Universitatea Craiova: Dinamo – Universitatea 4-1, 21 august 1966.
• Ultimul meci în Divizia A: Jiul Petroşani – Universitatea 1-0, 12 decembrie 1976.
• Ultimul meci la Universitatea: Universitatea – Jiul 3-0, 27 februarie 1977, partidă din optimile Cupei României.
• Meciuri- goluri în prima ligă (Rapid, Universitatea Craiova): 272-170. La U Craiova: 271-169.
• Golgheter al României în patru ediţii: 1967 (17 goluri), 1970 (19 goluri), 1972 (20 goluri), 1973 (21 goluri).
• Golgheter al Universităţii Craiova în nouă ediţii: 1967 (17 goluri), 1968 (9), 1969 (19), 1970 (19), 1971 (12), 1972 (20), 1973 (21), 1975 (17), 1976 (20).
• Meciuri-goluri în echipa naţională de tineret:12-5.
• În Cupele Europene: 9 meciuri – 4 goluri (Fiorentina, Atvidaberg -2, Steaua Roşie Belgrad).
