Chiar dacă nu este la fel de renumit precum fotbalul şi sporturile de sală, iar rezultatele nu sunt apreciate pe măsură, şahul continuă să fie o „rampă de lansare“ a tinerilor în viaţă. Şi spunem acest lucru cu acelaşi simţământ ca al profesorului Iulian Micu, cel care de ani de zile conduce cu multă pasiune şi simţ de răspundere „ŞahClub Oltenia Craiova“. Acesta a reuşit din 2009, din momentul în care s-a hotărât să pună bazele acestui club, să aducă performanţe unice Craiovei şi Olteniei, să producă jucători de calitate şi să formeze caractere care să pornească cu dreptul în societate.
Alături ce Iulian Bârzanu, Adrian Prodileanu, George Jiroveanu, Daniel Kostici şi Adrian Ţugui, Iulian Micu a dat viaţă acestui club, care, din câte ne spune, face spectacol pe bani puţini. De asemenea, la succesul acestora a contribuit şi Verdi.ro, sponsorul care i-a ajutat să rămână pe picioare şi să ajungă la un nivel extraordinar.
Într-un interviu acordat în exclusivitate Gazetei de Sud, Iulian Micu, preşedintele „ŞahClub Oltenia Craiova“ a vorbit despre tot ceea ce reprezintă şahul, în general, despre rezultatele extraordinare ale clubului său, dar şi de când a început această pasiune a sa pentru „sportul minţii“.
Avem şi un Mare Maestru în Craiova, suntem perfecţi şi în Superligă
GdS: Bună ziua, domnul profesor! În primul rând, spuneţi-ne câte ceva despre clubul pe care îl deţineţi, de când s-a înfiinţat şi cum s-a întâmplat acest lucru, precum şi care sunt performanţele obţinute de-a lungul anilor.
Iulian Micu: Eu sunt preşedintele clubului „ŞahClub Oltenia Craiova“, un club 100% privat. Împreună cu încă patru buni prieteni craioveni am înfiinţat, în 2009, tot ceea ce reprezentăm acum, iar în acest moment avem unul dintre cele mai importante şi mai mari rezultate din şahul craiovean. Am reuşit să fim prezenţi de patru ori consecutiv în Superligă, fără mari ajutoare, fără bani, doar pe bază de voluntariat. Craiova şi Oltenia nu a avut niciodată în istorie o echipă de şah în prima ligă (Superligă). Dacă reuşim şi anul viitor să fim acolo, ar fi cinci sezoane consecutive în Superligă, la care se adaugă încă două de mai înainte, din anii precedenţi. Clubul nostru se mai apropie, totodată, de un record istoric: de anul acesta vom avea singurul Mare Maestru din Istoria Craiovei, şi anume David Gavrilescu, cel care, în perioada 1-10 octombrie, pe masa întâi, a realizat coeficientul de 2.500 elo. Pentru a deveni un mare maestru în şah, un jucător trebuie să îndeplinească trei norme ale titlului, un premiu acordat pentru un nivel ridicat de performanţă într-un turneu de şah.
GdS: În acest moment, spaţiul în care vă desfăşuraţi activitatea se regăseşte la Complexul Clubului Sportiv Voinţa Craiova. Cum aţi ajuns tocmai aici?
I. M.: Am ajuns din pură întâmplare aici, în curtea Clubului Sportiv Voinţa Craiova, unde preşedinte este Bujor Socoteanu. Unul dintre membrii noştri fondatori, George Jiroveanu, era prieten foarte bun cu Bujor. Tatăl domnului Bujor a fost un mare şahist al Craiovei, aşa că domnul Bujor ştia deja ceva despre şah, ştia cu ce se mănâncă. Ne-a întrebat dacă vrem să luăm acest spaţiu, să-l închiriem, şi am acceptat, chiar dacă nu erau condiţii foarte bune. Nu aveam acoperiş, nici toaletă, aşa că am renovat totul noi, din banii proprii, fără niciun ajutor.
Au început de jos şi nu-i mai opreşte nimeni!
GdS: Cum au fost primii ani de activitate? Mai mult ca sigur aţi început de jos…
I. M.: Suntem cinci prieteni care am fondat clubul şi avem peste 100 de juniori, dar şi seniori. Din cauza problemelor financiare, este foarte dificil să ne descurcăm. Cel mai dureros este faptul că nu putem trimite copiii la concurs, asta ne deranjează cel mai mult. Am luat pas cu pas totul. Am pornit din Divizia B, unde am suferit mult, iar apoi, cu ceva noroc, am ajuns în Divizia A (2012). Atunci ne-am dorit doar să rezistăm în divizie, în primul an, pentru că Ducu Gavrilescu, copilul nostru, era mic, necopt încă. Am rezistat atunci, am scăpat de retrogradare, clasându-ne pe locul al 7-lea, după care am terminat pe poziţia a patra. Într-adevăr, în 2014 am câştigat detaşat campionatul şi am reuşit să pătrundem în Superligă. Important de menţionat este că noi avem doar jucători din Craiova. Alte echipe au şi din alte zone.
Să cunoaştem puţin regulamentul!
GdS: Cum se desfăşoară competiţiile de şah şi cum se obţin punctajele?
I.M.: Copiii îmi pun o întrebare de fiecare dată, şi anume „domnule profesor, dacă pierdem un meci, suntem eliminaţi?“. Răspunsul este NU! Se joacă sistem turneu, 9 sau 10 partide. Se stabileşte o locaţie, se întâlnesc toţi şi se dă drumul la joc. A fost, însă, o situaţie mai specială, deoarece Superliga s-a ţinut anul trecut în condiţii mai dificile. Nimeni nu a retrogradat, au rămas cele 10 echipe, dar, în schimb, au mai promovat două din Divizia A. Astfel, în perioada care tocmai a trecut, 1-10 octombrie, au participat 11 echipe în Superligă, pentru că cei de la Ghiroda s-au retras din cauza lipsei fondurilor materiale. S-a jucat 11 zile, fiecare cu fiecare. Se dau două puncte pentru victorie, unul la egal şi zero la înfrângere. Se joacă, în total, pe şase mese. Se câştigă când se ajunge la trei şi jumătate. La final, au retrogradat trei echipe, iar noi am încheiat pe locul al 6-lea.
GdS: Credeţi că „ŞahClub Oltenia Craiova“ se poate clasa şi mai sus de locul al şaselea, poate chiar pe podiumul Superligii?
I. M.: Sincer să vă spun, se poate să terminăm şi mai sus de locul al 6-lea, chiar dacă financiar nu stăm deloc bine, iar echipele fruntaşe bagă bani frumoşi. Dar, pe de altă parte, parcă nici nu aş vrea să fim sus în clasament, pentru că va exista doar o satisfacţie personală. Nu mă felicită nimeni, nu mi se dau bani în plus, nu se întâmplă nimic. Tot ce vreau este să creez istorie aici, apoi să-i ajut pe copii să se dezvolte şi să joace la un nivel înalt. Ideal ar fi să putem plăti copiii noştri, pentru ca toţi să participe la competiţii, dar este extrem de greu.
Şahul, sportul dezvoltării personale
GdS: Cât de mult se poate dezvolta mental un copil care practică şahul?
I. M.: Îmi doresc foarte mult să vină cât mai mulţi copii la şah. În şcoli nu s-a băgat şahul, aşa că îndemn părinţii să-şi aducă copiii la cursurile de şah. Te dezvoltă extrem de mult, se observă cu ochiul liber un copil care are cunoştinţe despre şah. Sincer să vă spun, am observat un trend, iar părinţii deja au început să-şi orienteze copiii spre acest sport. Există deja foarte multe site-uri online unde se poate juca şah, se fac transmisii live etc.
GdS: De când a început această pasiune a dvs. pentru şah?
I. M.: De la patru ani am început să joc şah, mi-a plăcut la nebunie, iar acum a devenit şi un fel de obsesie. Adică în momentul în care mă apuc de jucat, abia mă opresc. Îmi place mult să învăţ copiii, ca să ajungă bine în societate. Consider că aduc o contribuţie decisivă la viitorul unui copil care a trecut prin mâinile mele. Şi datorită a ceea ce învaţă aici reuşeşte să ajungă departe în viaţă.
Citeşte şi: Jaqueline Cristian a obţinut victoria carierei cu Zidansek, la Tenerife
