Cu toţii l-am apreciat pe fotbalistul Eugen Trică şi l-am venerat pe marele Ilie Balaci, iar acum suntem cu ochii pe urmaşul acestora, Atanas Trică. Nepotul „Marelui Blond“ este atacant, are 17 ani şi 1.91 metri. Se află de aproximativ un an în Bănie şi a îmbrăcat tricoul alb-albastru al Universităţii Craiova, aşa cum au făcut-o tatăl şi bunicul său. Cum prea multe informaţii nu au „scăpat“ despre „Ati“, iar ca fotbalist se află la început de drum, deci cariera nu „vorbeşte“ de la sine, Gazeta de Sud a dorit ca suporterii să afle totul despre noua speranţă a Ştiinţei. Şi acest lucru s-a realizat!
Speră să reproducă „poveştile“ lui Ilie Balaci
GdS: În primul rând felicitări pentru promovarea la prima echipă, pentru debutul în Liga 1 şi pentru primul gol marcat împotriva marii rivale Dinamo.
Atanas Trică: Vă mulţumesc! Au fost momente fericite şi sper să continuu pe acest drum şi să rămân la echipa mare.
GdS: Vrem să te cunoaştem mai bine. Spun asta pentru că mulţi ştiu doar că eşti fiul lui Eugen Trică şi nepotul marelui Ilie Balaci. Povesteşte-ne cum te-ai îndrăgostit de fotbal şi unde ai făcut primii paşi în acest sport.
A.T.: M-am îndrăgostit de fotbal de foarte mic. Eram în curte şi mă jucam întruna cu fratele meu (Hristu – n.r.) cu mingea. Mi-a plăcut şi datorită faptului că am avut şi în familie destule exemple pozitive. Am început fotbalul organizat cu domnul Ion Dumitru, la Daco-Getica Bucureşti, şi am continuat cu domnul Cristian Cîmpeanu. Apoi am venit la Craiova şi am lucrat cu mai mulţi antrenori, cum ar fi Mugur Guşatu, Bogdan Vrăjitoarea, Alex Stoica, Marinos Ouzounidis şi acum cu Laurenţiu Reghecampf.
GdS: Poveştile cu nea Ilie te-au inspirat?
A.T.: Să fiu sincer, nu! Dar au fost foarte frumoase şi sper să le reproduc şi eu.
„Pentru mine, Craiova înseamnă Universitatea, adică tot!“
GdS: Ai dat Bucureştiul pe Craiova la doar 16 ani. Cum a fost schimbarea aceasta majoră din viaţa ta?
A.T.: Întotdeauna am avut gândul să joc pentru Universitatea Craiova. Când am primit oferta am dat răspunsul pe loc. La început, chiar mi-a fost greu să mă acomodez aici. Au fost 3-4 luni dificile, dar încetul cu încetul m-am adaptat şi am început să joc din ce în ce mai bine. Oraşul îl ştiam deja. Bucureştiul este mult mai mare, dar mie îmi place mult mai mult Craiova.
GdS: Cine a venit cu iniţiativa să te transferi la Universitatea, patronul Mihai Rotaru? Ce reprezintă pentru tine oraşul Craiova?
A.T.: Dânsul a contactat-o pe mama şi ea mi-a spus despre ofertă. Pentru mine, Craiova înseamnă Universitatea, adică tot! Nu mai există altă echipă mai iubită în România. O să dau totul pentru aceste culori!
GdS: Ce ţi-ai propus în momentul când ai îmbrăcat pentru prima dată tricoul alb-albastru?
A.T.: Am jucat pentru prima dată în alb-albastru într-un meci cu Petrolul Potcoava, în deplasare. A fost debutul meu în Liga 3. Atunci mi-am propus să muncesc bine şi să ajung cât mai repede la echipa mare. Bineînţelesc că mi-aş dori să câştig şi un titlu cu Universitatea. Ar fi ceva extraordinar. Cred că ar fi nebunie în tot oraşul!
„Mi-am câştigat locul aici“
GdS: Te simţi cocoloşit, ocrotit? Toată lumea este atentă cu tine şi te priveşte cu ochi calzi ţinând cont ce a însemnat Ilie Balaci în fotbalul autohton…
A.T.: Da, dar pot spune că mi-am câştigat şi eu locul aici, cu golul acela din Liga 1 (cu Dinamo – n.r.), dar şi cu evoluţiile pe care le-am avut la echipa secundă. Referitor la golul contra lui Dinamo, pot să spun că înaintea meciului am presimţit că o înscriu dacă intru. Domnul Reghecampf mi-a dat această şansă şi totul a ieşit perfect.
GdS: În ultimul timp ai prins mereu lotul de 20, ceea ce nu-i deloc puţin, ţinând cont că ai doar 17 ani. Cum vezi parcursul tău la Universitatea Craiova?
A.T.: În ultimul timp am prins lotul, dar au fost şi multe probleme de efectiv. Koljic a fost accidentat, Ivan a fost răcit şi astfel am prins şi eu câteva minute. Dar nu cred că l-am dezamăgit pe domnul Reghecampf. Sper să mai primesc astfel de şanse.
GdS: Cum te înţelegi cu Laurenţiu Reghecampf? Cum ţi se pare ca antrenor?
A.T.: Îmi place foarte mult, îmi dă multe sfaturi, mă încurajează, dar mă mai ia şi de urechi când greşesc.
GdS: Cum resimţi presiunea?
A.T.: Nu prea simt presiunea, nu sunt un tip care să pună la suflet tot ce se spune despre el. Nu mă ajută cineva anume să depăşesc anumite momente, singur mă motivez şi până acum am reuşit să mă detaşez de probleme. Vorbesc des cu mama, la 3-4 ore ne auzim la telefon. În rest, vorbesc cu colegii de la echipa secundă şi chiar de la prima echipă.
„Totul depinde de mine şi sunt decis să muncesc“
GdS: Cât de dificilă a fost trecerea de la echipa a doua, unde sunt mulţi tineri, la prima formaţie a clubului?
A.T.: A fost un alt nivel începând de la antrenamente. Se simte din plin diferenţa. A fost greu, dar mi-a plăcut şi m-am descurcat bine.
GdS: Crezi că ţi-ar fi fost mai uşor în carieră dacă l-ai fi avut lângă tine şi pe bunicul Ilie Balaci?
A.T.: Dacă mai era în viaţă, sunt convins că putea să-mi dea sfaturi utile, dar sper să mă descurc şi aşa.
GdS: Care crezi că sunt calităţile şi defectele tale, ca fotbalist?
A.T.: Principala mea calitate este jocul de cap, apoi lovirea mingii. Important este să-mi îmbunătăţesc capitolele la care nu excelez. Principalul meu obiectiv în acest sens este să-mi îmbunătăţesc viteza, pentru că sunt destul de înalt şi nu mă mişc aşa cum mi-aş dori. Ar mai trebui să câştig şi la capitolul forţă, pentru că în Liga 1 sunt mulţi fundaşi puternici. Totul depinde de mine şi sunt decis să muncesc foarte bine în continuare.
GdS: Ai o vârstă frumoasă, dar periculoasă totodată, pentru că acum apar tentaţiile. Eşti atent la acest aspect?
A.T.: Da, sunt un tip care nu pierde timpul aiurea. Eu ştiu doar antrenament, masă, casă şi şcoală. Ştiu că trebuie să stau departe de tentaţii dacă vreau să ajung foarte sus.
GdS: Ce hobby-uri ai?
A.T.: Sunt un iubitor de PlayStation, de FIFA, şi îmi plac pastele foarte mult. Nu sunt un tip impulsiv, cred că sunt destul de calculat.
„Despre disputa juridică nu vreau să vorbesc“
GdS: Cum ai trăit disputele dintre Universitatea Craiova şi FCU? Au fost şi mari controverse pe margine, rivalitatea este mare… La un moment dat era tatăl tău antrenor acolo, v-aţi şicanat?
A.T.: Da, întotdeauna ne-am şicanat cât timp a fost el antrenor la FCU. Şi acum mai avem unele dispute, dar prieteneşti, bineînţeles. Chiar îmi doream să fi fost el antrenor acum, la ultimul derbi.
GdS: La cine te-ai fi dus să te bucuri, dacă marcai, la Eugen sau la Reghe?
A.T.: La domnul Reghecampf, clar, fiindcă este antrenorul meu. Tata m-a felicitat pentru evoluţiile mele, iar la derbiul Craiovei a fost în tribune. Pot spune că sunt supărat că nu a văzut pe viu golul meu din meciul cu Dinamo.
GdS: Ţi-a fost greu să-l ştii de partea cealaltă a baricadei?
A.T.: Nu, chiar deloc! Mie îmi fac plăcere aceste rivalităţi. Îmi aduc aminte că am avut un amical cu echipa a doua împotriva celor de la Viitorul Pandurii, într-un meci câştigat de noi cu 4-0, parcă. Am reuşit să şi înscriu şi i-am dedicat lui golul, chiar dacă era de partea cealaltă a terenului.
GdS: Cum comentezi disputa asta dintre Universitatea şi FCU din punct de vedere sportiv, dar şi al galeriilor?
A.T.: A fost un spectacol foarte frumos la ultimul meci şi mă bucur că am câştigat. Despre disputa juridică nu vreau să vorbesc, îi las pe specialişti să decidă.
GdS: Am văzut că ai învăţat foarte repede şi cântecele galeriei. Eşti abordat des de băieţii din Peluza Nord cu mesaje?
A.T.: Da, primesc foarte multe comentarii din partea lor, mă încurajează. În privinţa cântecelor, le ştiam dinainte să vin la Craiova. Obişnuiam să merg cu mama la toate meciurile susţinute de Universitatea Craiova la Bucureşti, uneori veneam şi la Craiova, aşa că le-am învăţat din mers.
„Îmi place foarte mult de Haaland“
GdS: Unde te vezi peste 5 ani? După ce te vei impune la Universitatea, unde ţi-ar plăcea să te transferi?
A.T.: Sper ca în aceşti 5 ani care intră în discuţie să devin un jucător foarte important pentru Universitatea, să înscriu foarte multe goluri. Legat de plecare, cred că un campionat care mi s-ar potrivi ar fi Premier League sau Bundesliga, unde jocul se bazează mai mult pe fizic. LaLiga sau Serie A sunt prea tacticizate şi echipele sunt prea tehnice pentru calităţile mele.
GdS: Văd că îţi place Bundesliga. Îl ai ca model pe Lewandowski?
A.T.: Nu, nu pe el. Îmi place foarte mult de Haaland. Pe lângă acesta, îl mai apreciez foarte mult pe Dusan Vlahovic, de la Juventus. Mi-a mai plăcut şi de Suarez, şi îl consider în continuare un fotbalist foarte bun, chiar dacă a mai îmbătrânit. În general, îmi plac nouarii.
Citeşte şi: FIFA a oficializat calificarea Poloniei în finala barajului pentru Cupa Mondială 2022
