O soluție pentru deficitul de forță de muncă din România este angajarea de muncitori străini, cel mai frecvent din Asia. Oltenia nu este nici ea ocolită de acest fenomen, în zonă fiind angajați deja sute de muncitori asiatici în ultimii ani. Aceștia lucrează în domenii precum cel al construcțiilor, HoReCa, agricultură și altele. Alte câteva sute de permise de muncă pentru asiatici au fost emise de cei de la Imigrări și în acest an.
Antreprenorii din zonă au apelat la această soluție după ce au încercat fără succes să angajeze români. Același lucru s-a întâmplat în țările din vestul Uniunii Europene, când românii au plecat în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite. Migrația forței de muncă românești a dus la crearea unui deficit de muncitori, mai ales în domeniul construcțiilor, medical, HoReCa și altele.
Graba strică treaba
Angajarea de muncitori străini a devenit facilă, atât timp cât agenția de recrutare aleasă este una serioasă. Prea puțini angajatori români își pot planifica activitatea pe 4-6 luni în avans, pentru a ști exact când trebuie să suplimenteze numărul de angajați. De asemenea, mulți dintre ei preferă să nu-și asume riscul de a angaja o persoană fără a fi siguri de volumul de muncă crescut. Astfel, aceștia ajung să angajeze muncitori de azi pe mâine. La același lucru se așteaptă și în cazul muncitorilor străini și nu mai fac o selecție obiectivă a acestora.
Pentru a avea muncitori străini stabili și productivi aceștia trebuie să treacă printr-un proces de selecție atent. Acesta ar putea dura de la câteva zile la câteva săptămâni, în funcție de cerințele angajatorului. La acest interval se mai adaugă încă o lună și jumătate cel puțin, și poate ajunge si până la 6 – 7 luni, în funcție de țara de origine a muncitorilor. Astfel, dorința angajatorilor de a avea rapid forță de muncă străină de calitate nu poate fi îndeplinită.
Riscurile firmelor oltenești legate de angajarea de muncitori străini
Primul risc pe care trebuie să și-l asume un angajator este legat de timpul pe care trebuie să-l aștepte până la sosirea muncitorilor. O planificare a volumului de muncă este esențială înainte de a începe demersurile de angajare.
Un alt risc apare atunci când recrutarea nu este făcută corect, sau condițiile oferite (cazare, salariu) nu sunt respectate sau sunt la un nivel foarte scăzut. În această situație muncitorii fug de la locul de muncă, ori spre vestul Europei ori își caută alt angajator român.
Lipsa de comunicare și integrare în cadrul echipei deja existente a angajatorului este un alt factor de risc pentru angajator. Acesta trebuie să pregătească întreaga echipă pentru venirea muncitorilor străini.
Toate aceste 3 riscuri pot fi evitate de angajatori dacă lucrează cu firme de încredere. Astfel, înainte de a semna un contract, aceștia trebuie să afle referințe despre recrutor: în cât timp poate obține actele necesare angajării, cât durează și cum se face recrutarea. Un exemplu bun în acest sens se poate găsi pe www.onestaff.ro. Platforma prezintă transparent întregul proces de recrutare, muncitorii disponibili, costurile și timpii de așteptare.
Experiența oamenilor de afaceri
Antreprenorii din Oltenia cu care am discutat s-au confruntat cu câteva situații. Câțiva dintre aceștia au muncitori asiatici recrutați de One Staff.
Primii asiatici sosiți la muncă în Craiova, de exemplu, nu știau nimic despre zonă, obiceiurile de la noi, firma la care urmau să lucreze. În bucătăria unuia dintre restaurantele de aici, bucătarul din Bangladesh se înțelegea doar cu ajutorul de bucătar, din aceeași țară. Angajații români nu știau engleză și comunicau foarte greu cu ei. ”Abia după ce am creat un flux de muncă mai clar și am fost intermediar între ei câteva zile au început sa se accepte și să lucreze mai bine. Cam 1-2 luni a durat în total perioada de acomodare,” ne-a spus proprietarul restaurantului.
O fabrică de confecții din Slatina are de mai bine de jumătate de an și 8 cusătorese din Sri Lanka. ”La început m-am temut că nu ne vom înțelege și că fetele mele, care nu știu engleză, nu o să poată lucra cu ele. Dar n-am avut ce face, am căutat croitorese românce jumătate de an și tot fără oameni eram. Una dintre srilankeze vorbea engleză foarte bine, așa ca am făcut-o pe ea șefa lor și indicațiile către ea veneau de la mine. Spre surprinderea mea s-au adaptat foarte repede, și au început să învețe și română, acum se înțeleg cu toți din atelier. În 4-5 luni au început să înțeleagă mai bine de 60 – 70% din ce le spunem în română și de multe ori mai reușesc să și răspundă tot în română”, ne-a spus proprietara unui atelier de croitorie.
De cine trebuie să se ferească angajatorii
Am mai întâlnit o practică în acest domeniu: reprezentanți ai unor firme din Bangladesh, care caută firme cărora să le propună să le aducă muncitori fără niciun cost, nici măcar plata actelor din România. Aceștia se oferă să susțină ei toate costurile, doar să aducă oamenii în țară.
”La o primă vedere pare foarte avantajos, însă noi în România am învățat că nu există lucruri gratis. Am doi clienți care au trecut deja prin această experiență. Cei din Bangladesh le-au promis marea cu sarea, și, într-adevăr, în aproximativ 6-7 luni le-au venit și oamenii. Problema a fost că muncitorii ăștia foloseau România doar ca țară de tranzit. Cel mai mult au stat 3 săptămâni și apoi au dispărut, probabil au fugit spre Germania. Vă dați seama, angajatorul le-a amenajat spațiul de cazare, a așteptat atâtea luni și la sfârșit a fost păcălit,” a spus Eugen Panait, managerul unei agenții de recrutare.
În concluzie, muncitorii străini sunt buni, atâta timp cât sunt selectați cu grijă și se lucrează cu o agenție de recrutare serioasă.
