Ion stătea pe deal cu un bumerang în mână şi cu faţa plină de sânge.
Se apropie Văsălie:
– Ce faci, Ioane?
– Şăd…
– Da’ în mânuri ce ţâi?
– No, nu ştiu …ceva ce nu-mi face nici o trăbuinţă…
– N-apăi bine, no, da’ dă ce nu-l ţâpi încotrova?
– Ţâpă-l tu, că mie mi-i de-ajuns!
Ion şi Vasile, la un pahar, la cârciumă.
La un moment dat, zice Ion:
– Mă Vasile, ştii ce-mi place mie cel mai mult la nevastă-ta?
– Nu mă, ce?… întreabă Vasile, holbându-se.
– Că e frumoasă şi supusă, mă.
– Bine mă, frumoasă ştiu că e, mersi, dar cum adică “supusă”?
– Adică supusă greşelii am vrut să zic, mă Vasile.
