Un întreprinzător din Dolj a accesat bani europeni și a dezvoltat o plantație de afine, pe 10 hectare, cultură BIO, pe dealurile din comuna doljeană Robănești, la 14 kilometri de Craiova. Întreaga cantitate de afine este exportată în țări din UE. După ce afacerea a prins contur, antreprenorul a decis să mai depună un proiect pentru a obține finanțare europeană pentru încă o plantație de afin și un depozit frigorific.
Informația pe scurt:
• Un antreprenor din Dolj a înființat o plantație de afin pe 10 hectare, în comuna Robănești, la vremea respectivă fiind singura plantație de acest tip din județ.
• Antreprenorul a depus un proiect cu finanțare europeană în valoare totală de 622.000 de euro, din care 50% au reprezentat fonduri europene, iar restul a fost contribuție proprie.
• Ferma de afine a ajuns la o producție de câteva tone la hectar pe an, producția fiind în creștere de la un an la altul.
• Cea mai mare parte a producției este exportată în diverse state europene.
• Afinele pentru consum se recoltează manual, astfel că antreprenorul are nevoie de sute de oameni la cules de afine, în fiecare sezon.
• Pentru a-i atrage pe oameni să lucreze în zonă, Codruț Fratoștițeanu îi plătește pe zilieri cu sume comparabile cu cele pe care le-ar obține dacă ar lucra în străinătate.
• Luna aceasta, antreprenorul a aplicat cu un nou proiect pe PNDR, intenționând să înființeze, tot cu fonduri europene, o nouă plantație de afin într-o altă comună din Dolj, respectiv să construiască un spațiu frigorific și un spațiu de procesare a afinelor.
A lucrat în industria de armament, a studiat Teologia, Dreptul, a călătorit mult în străinătate, apoi a devenit întreprinzător privat în România, unde a experimentat ceea ce a văzut prin lume. Așa i-a venit și ideea creării unei plantații de afine în județul Dolj, într-o zonă în care nimeni nu se gândise să planteze afini, pe niște dealuri aflate la 14 kilometri de Craiova. În scurt timp, antreprenorul a trecut de la ideea de afacere la fapte, apoi la accesarea de bani europeni, ajungând astăzi la o producție de zeci de tone de afine și la atragerea altor bani europeni.
Cum a început afacerea? Pe vremea în care se afla într-o vizită de lucru în SUA, Codruț Dorel Fratoștițeanu a observat prețul de la raft al afinelor. „Mi-am adus aminte de vremurile copilăriei, la Țânțăreni, lângă Fratoștița, unde m-am născut și unde era o mică plantație de afin, experimental. Și atunci m-am întrebat de ce nu am produce și aici. Inițial m-am gândit să produc pentru piața internă, dar cum cererea nu era prea mare în România, am reușit să livrez la export“, povestește antreprenorul.
În 2010 a cumpărat terenul de la Robănești, apoi a accesat fonduri europene, iar în 2012 a pus plantele pe biloni – un strat înalt de sol cu humă și rumeguș. Plantația de afini a fost înființată pe 10 hectare, iar 2015 a fost primul an de recoltă. Producția de afine ajunge în mod normal la 2-3 tone la hectar, în primul an de recoltare, iar când plantația ajunge la maturitate se pot obține chiar 13-15 tone de afine la hectar. Plantația de la Robănești nu a ajuns la capacitatea maximă de producție, dar „suntem în graficul pe care l-am stabilit în business-plan, atât în producție, cât și în venituri“, spune antreprenorul.
În primul an de producție, întreaga cantitate de afine produsă la Robănești a fost livrată în Portugalia. În al doilea an, antreprenorul nu s-a expus pe un singur achizitor, ci a pariat pe mai mulți, pentru a avea certitudinea că își încasează banii pe recolta BIO. Așa că o parte din producție a fost exportată în Anglia, iar restul a mers la mai mulți clienți din Olanda. Mai mulți achizitori au însemnat și costuri de transport mai mari. Anii următori a redus numărul de achizitori cu care a încheiat contracte pentru livrarea afinelor, rămânând doar „cu cei serioși“, spune antreprenorul doljean.
În luna februarie a fiecărui an, participă la cel mai mare târg de profil din Europa, în Germania, unde se întâlnesc producătorii cu achizitorii, cererea cu oferta. Acolo se perfectează contractele de livrare pentru recolta din anul respectiv. Un kilogram de afine destinate consumului se vinde pe piața externă, direct de către producător, cu sume între 2,5 euro/kg până la 5-6 euro/kg, în funcție de perioada de recoltare. Cu cât recolta este mai târzie, cu atât prețul la export este mai mare.
A dublat suprafața plantată cu afin, cu fonduri europene
Valoarea totală a proiectului pe fonduri europene a fost de 622.000 de euro, din care bani nerambursabili 50% și 50% contribuție proprie. „Fondurile europene m-au ajutat să am o plantație la mărimea aceasta – cu cei peste 300.000 de euro puteam să fac doar jumătate din cât am acum. Fondurile europene mi-au creat posibilitatea să fac o plantație pe 10 hectare, pentru că este important să fie de dimensiunea aceasta, deoarece colaboratorii externi intră într-o relație directă cu producătorii de afine doar dacă aceștia au de la 10 hectare în sus. Cei ce au sub această suprafață sunt considerați prea mici pentru a fi gata să investească și să țină plantația la standarde ridicate. Este de dorit să ajungem la cei care pun fructul pe raft. Este o relație directă cu ei și, de aceea, prețul este mai bun. În plus față de asta, ei asistă în producție, ambalare și transport, deci oferă și consultanță“, a declarat Fratoștițeanu pentru PressHub și GdS.
Recoltarea afinelor se face cu zilieri
Perioada optimă de recoltare a afinelor este sfârșitul lunii iunie și începutul lui iulie, în funcție de temperaturile de afară. Pentru afinele care urmează să fie procesate, recoltarea se face doar în SUA cu un utilaj, adică mecanizat. Însă, în cazul celor care ar urma să fie livrate pentru consum, în supermarketuri, recoltarea nu se poate face cu un utilaj, ci se face manual, cu zilieri. Costurile sunt mari, dar și prețul obținut pe fructele destinate consumului este mai mare.
La o suprafață atât de mare de afini, cum este plantația de la Robănești, este necesară foarte multă forță de muncă în perioada recoltării. Fratoștițeanu reușește anual să adune fără probleme aproape 200 de zilieri din comună și de prin împrejurimi. Cum a reușit, în condițiile în care alți antreprenori se plâng de lipsa forței de muncă?
„Am șase angajați permanenți care duc greul plantației de toamna până primăvara. Nu mă pot plânge de găsirea zilierilor. Am avut și 195 de oameni într-o singură zi la recoltat, iar numărul lor va crește, pe măsură ce crește producția. Dacă oamenii sunt bine tratați și bine plătiți, atunci ei sunt gata să își rupă din timpul lor și să vină la recoltat. Este o constatare, nu sunt expert în acest domeniu. Suma pe care o plătim unui zilier poate trece de 100 de lei pe zi pentru fiecare om. Noi credem că există aici o piață a muncii, iar diferențele nu mai sunt așa de mari față de exterior. Eu am audit pe parte de producție, dar și pe parte de etică. Este un business european, care trebuie să fie la rigorile europene. Avem auditori pe partea de resurse umane. Acești auditori au fost surprinși să afle că veniturile din România ale zilierilor au început să fie comparabile cu cele din Spania, de exemplu. Chiar o firmă care a vrut să achiziționeze fructe de la mine avea sute de muncitori români angajați în Spania și le oferea 40 de euro pe zi, din care ei trebuie să își plătească un drum, dar dacă se îmbolnăvesc, pe perioada cât nu pot lucra, tot din acei bani trebuie să își asigure și cazarea“, spune antreprenorul doljean.
El argumentează că persoanele care ar fi decis să meargă în Spania cu acea ofertă ar fi rămas cu mai puțini bani decât dacă ar lucra în țară, în zona unde se află plantația de afini. Doar că perioada de recoltare a afinelor nu este foarte mare, iar forța de muncă nu poate avea o continuitate pe plantație.
„Știu că este un dezavantaj pentru România că pleacă forța de muncă, de aceea mi-aș dori să fie alte investiții care să se dezvolte lângă noi, pentru ca oamenii să aibă o perioadă mai mare de muncă pe parcursul unui an“, spune întreprinzătorul, arătând că tocmai motivul pentru care pleacă oamenii la muncă în agricultura din străinătate este acela că pot lucra acolo un sezon de patru-cinci luni.
În interval de o oră de la recoltare, afinele de la Robănești trebuie să ajungă la frigorifer, pentru a fi păstrate în condiții optime. Fructele de afin pot fi puse doar într-un frigorifer de legume-fructe – fructele iau mirosul spațiului în care sunt depozitate, așa că este exclus să stea într-un frigorifer în care au fost depozitate carne sau mezeluri. La acest capitol, Craiova nu stă foarte bine, spune Fratoștițeanu, pentru că nu se găsesc prea multe spații frigorifice pentru depozitarea fructelor de afin.
A împrumutat din experiențele vestice
Administrator al firmei Integritas Invest, Codruț Fratoștițeanu a adus la ferma de la Robănești o parte din experiența acumulată în București, în timpul studenției, în SUA, în perioada în care a lucrat acolo, dar și în Europa, în numeroasele vizite de lucru. Ferma care cuprinde plantația de afin este construită la standarde europene și, încă de la început, a fost complet automatizată. Un computer gestionează activitățile de pe plantație, în sensul că se poate ști și controla în orice moment ce cantitate de apă și ce cantitate de fertilizatori sunt introduse prin instalația prin picurare, care se întinde pe toate cele zece hectare. De asemenea, investitorul a introdus internet wireless la plantație și, cu ajutorul unui soft special și al unor camere de supraveghere, poate ști în orice moment ce se întâmplă în fermă.
„Am văzut pepiniere în Olanda, în Anglia. Este important să avem această deschidere către nou. Există firme care au bugete de zeci de mii de euro și angajează super-specialiști. Acești specialiști vin în România și observă ceea ce am făcut eu aici, având și ei investiții în partea de sud a țării. De aceea, spun că oricine, oricât ar fi de bine pregătit, dacă vizitează, atunci face schimb de experiență și acest lucru ajută foarte mult“, explică Fratoștițeanu.
Cu experiența dobândită în domeniul militar, antreprenorul a surprins autoritățile cu o acțiune care în alte state europene este considerată ca făcând parte din normalitate, însă în Dolj a fost considerată ca ieșită din comun. Antreprenorul a transmis o adresă către ISU prin care informa că într-o zi anume urmau să fie 200 de oameni la plantația sa, transmițându-le celor de la ISU inclusiv coordonatele GPS ale parcelei, pentru a ști în orice moment unde să intervină în timp scurt, în cazul vreunui accident sau dacă vreunul dintre zilieri pățea ceva (alergie la o înțepătură de albină sau altele). Adresa transmisă de omul de afaceri a fost privită ca o ciudățenie. Într-o primă fază nu s-a știut la ISU ce să se facă cu acea adresă – nu mai primiseră de la nimeni o astfel de informare –, astfel că Fratoștițeanu a mai trimis una, în speranța că îi vor răspunde că au luat la cunoștință, povestește antreprenorul.
Neajunsurile afacerii: instituțiile statului sunt subfinanțate
De ce ar mai avea nevoie o astfel de afacere? Fratoștițeanu spune că de ceva vreme încearcă să angajeze la ferma sa un tânăr absolvent de Horticultură, cu specializare în domeniu, și că ar dori chiar să specializeze un inginer horticol la plantația de afini, însă nu a găsit până acum un candidat.
Întrebat care sunt neajunsurile afacerii, paradoxal, administratorul firmei Integritas Invest nu a vorbit nici de piața de desfacere, nici de alte condiții de business, ci despre sprijinul limitat pe care îl primește de la instituții ale statului.
„Unul dintre neajunsuri este acela că multe dintre instituțiile statului sunt subfinanțate și nu avem sprijin, chiar dacă este plătit. Dau aici un exemplu, Oficiul de Studii Pedologice și Agricole Dolj, cu care avem o colaborare foarte bună. Eu fac analize atât la sol, cât și la apă, primăvara, vara și toamna. Dacă era o instituție care să aibă 50 de angajați, acum mai lucrează acolo o mână de oameni și durează până când ajung la noi. Prestează acest serviciu cu întârziere. Un neajuns major este acela că avem un singur laborator atestat la nivel național pentru a efectua analize de pesticide. Eu, înainte de recoltare, trebuie să știu exact nivelul de pesticide, deși este cultură biologică și întotdeauna a fost zero, dar fiecare stat european are nivelul lui de pesticide admis. În Germania este un nivel, în Franța alt nivel. Deci un produs poate să fie bun pentru piața franceză sau spaniolă, dar nu este bun pentru piața germană. Și atunci este important să știm ce livrăm. Deși acest serviciu este contra cost, și nimeni nu se așteaptă să fie altfel, s-a întâmplat să nu se facă analiza pentru că avea ministerul programul tomatelor și avea prioritate… sau să se defecteze aparatul. Și stai tot timpul cu temerea dacă se poate face analiza în termen sau nu se poate…“.
Accesează în continuare fonduri europene
Reprezentantul Integritas Invest intenționează să se dezvolte tot cu fonduri europene și tot în domeniul producției de afine. El a aplicat cu un proiect pe Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), în intenția de a utiliza banii europeni pentru a înființa o nouă plantație de afini pe 6 hectare, precum și pentru a construi propriul spațiu frigorific în care să depoziteze afinele, pe perioada de la recoltare, până la livrare. Despre noul său plan de afaceri, antreprenorul detaliază: „Este foarte important să avem un așa-zis lanț integrat, adică producție, depozitare, livrare sau pocesare. Pentru că la export merg fructele proaspete, de calitatea I, dar întotdeauna mai sunt fructe de o altă calitate pe care nu le putem trece la pierderi, ci le putem pune la procesare. În sensul acesta, împărțind riscurile de calamitate, m-am orientat la o altă zonă și anume zona Bratovoiești. Acolo am achiziționat deja teren. Acolo va fi și un frigorifer, dar la standarde, unde va fi depozitare, condiționare și procesare“. Pe 16 martie, proiectul a fost încărcat pe site-ul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) Dolj.
Sfat pentru cei care vor să acceseze bani europeni: „Să îndrăznească!“
Antreprenorul care a reușit să își construiască afacerea cu fonduri proprii, dar și cu bani europeni le transmite câteva sfaturi celor care doresc să își dezvolte un business cu fonduri europene: „În primul rând, vreau să le transmit să îndrăznească! Foarte mulți au venit către mine cu ideea aceea că fondurile sunt doar pentru unii. Nu este așa. Vă spun foarte clar și foarte cinstit: fondurile sunt pentru toți cei ce vor. Important este să vrei și să faci lucrurile cu seriozitate“. În al doilea rând, Fratoștițeanu precizează că fondurile europene sunt pentru cei care doresc să se dezvolte, în sensul că nu trebuie să plece de la premisa „Ce să fac pentru a atrage bani europeni“, ci de la aceasta: „Am o afacere. Cum o pot dezvolta cu bani europeni“. Așa că atragerea de fonduri trebuie privită ca pe o oportunitate de a-ți capitaliza afacerea, pentru a face investiții, deci pentru a o dezvolta.
Acest articol a fost publicat pe www.PressHub.ro și Gazeta de Sud,
în cadrul proiectului „Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination“, cofinanțat de UE prin DG Regional & Urban Policy.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
