Producătorul de pantofi Fibalco şi-a retehnologizat fabrica din Segarcea cu fonduri europene, obţinute în repetate rânduri. De la feţe pentru încălţăminte, producătorul a trecut la producţia integrală de pantofi, marea parte a producţiei ajungând la export. După ce a fost testată serios de către reprezentanţii unui brand internaţional de încălţăminte, fabrica de la Segarcea a devenit unic producător la nivel monial de încălţăminte sport pentru Max Mara. De curând, antreprenorul Liviu Budică şi-a înregistrat la OSIM propria marcă de încălţăminte, L’Escarpe, cu care a intrat deja pe piaţa din România.
Informația pe scurt:
• Un antreprenor craiovean şi-a deschis o fabrică de pantofi la Segarcea, accesând bani europeni cu care şi-a utilat spaţiul de producţie;
• Antreprenorul Liviu Budică spune că a ales Segarcea, unde a închiriat o hală, în speranţa că acolo va găsi forţa de muncă necesară pentru o activitate cum este cea a producerii de încălţăminte;
• A continuat să producă în sistem lohn, în special pentru clienţi din străinătate, pentru care făcea feţe de încălţăminte;
• De câţiva ani, firma lui Liviu Budică, Fibalco din Segarcea, produce încălţăminte integrală (produs finit), fiind unicul producător la nivel mondial de încălţări sport pentru brandul internaţional Max Mara;
• Evoluţia fabricii nu a fost lipsită de peripeţii. Cel mai mare „hop“ în afaceri l-a avut când guvernul a majorat brusc salariul minim, iar partenerii străini nu au dorit să suporte majorările costurilor de producţie;
• Ulterior, firmele lui Budică s-au redresat, iar acum produce propria marcă de pantofi, L’Escarpe, cu care a pătruns de curând pe piaţă;
• Ca planuri de viitor, antreprenorul de la Segarcea doreşte să acceseze din nou fonduri europene, pentru a-şi construi propria hală de producţie şi pentru a achiziţiona utilaje noi.
Are 45 de ani, este absolvent al Facultăţii de Agronomie din Craiova, însă de ani buni produce încălţăminte la Segarcea. Din 1999, Liviu Budică a produs pantofi pe firma Unicon, care a funcţionat o vreme la Craiova. Ulterior, ca să evite aglomeraţia de la sediul din Craiova, unde tirurile cu materie primă ajungeau cu dificultate, tânărul antreprenor s-a orientat pe harta Doljului şi a pus degetul pe Segarcea, aflată la 25 km de Craiova. Acolo s-a mutat în urmă cu mai bine de zece ani şi acolo a rămas până în ziua de azi, dezvoltându-şi businessul în micul orăşel, renumit mai degrabă pentru podgoriile de viţă de vie de pe timpul Regelui Mihai şi pentru vinurile nobile care au răzbătut până în contemporaneitate. La vremea respectivă, antreprenorul s-a gândit că într-un orăşel de 8.000 de locuitori ar găsi 80-100 sau 120 de persoane (deci puţin peste 1% din populaţie) care să lucreze în fabrica sa de încălţăminte. În realitate, când s-a apucat să facă angajări, a constatat că nu găsea muncitori calificaţi, ci doar dintre cei necalificaţi. Aşa că a decis să aducă specialiştii pe care îi avusese la Craiova să lucreze la Segarcea. Câţiva astfel de oameni calificaţi care au devenit angajaţi de bază ai fabricii fac şi acum naveta de la Craiova la fabrica lui Liviu Budică de la Segarcea, firma decontându-le transportul. În plus, mai sunt angajaţi şi câţiva oameni din comunele limitrofe oraşului Segarcea. Când vorbeşte despre angajaţii săi, Liviu Budică se adresează cu „colegii mei“, în semn de preţuire, şi consideră că „investiţia în angajaţi este cea mai importantă investiţie“.
Problema lui, în Segarcea, era lipsa personalului calificat. „Din cei 85 de angajaţi, cred că îi număr pe degetele de la o mână pe cei care ştiau ceva despre cum se face încălţămintea. A trebuit să îi calificăm aici. Procesul de învăţare depinde de la o persoană la alta. Depinde de cât de versatilă este acea persoană, care trebuie să înveţe şi operaţiunile de la masa de lucru şi la diverse maşinării“, a spus Liviu Budică.
Producător exclusiv de pantofi sport pentru Max Mara
În 2004, antreprenorul a mai înfiinţat o firmă, Fibalco, în care s-a asociat cu persoanele pe care le-a considerat cele mai de încredere la acea vreme şi care au rămas şi astăzi alături de el în afacere, respectiv directoarea de producţie, Maria Cioenaru, şi şefa de pe atunci de la contabilitate, Lucia Popescu, cărora le-a cedat câte 10% din părţile sociale. A relocat producţia de la Craiova la Segarcea. Astfel că, în 2009, fabrica de pantofi a început să prindă contur la Segarcea. Sediul a fost închiriat de la primăria din localitate. Pe vremuri, clădirea a aparținut familiei regale. Se numea „Sala Manej“, iar în acel loc își plimba regele caii, spune legenda transmisă din generație în generație.
Iniţial, fabrica lui Liviu Budică a produs în sistem lohn, pe ambele firme, Unicon şi Fibalco. Realiza feţe de încălţăminte pentru piaţa externă. În câţiva ani, producţia de la Segarcea a ajuns la peste 20.000 de perechi de feţe de încălţăminte pe an. Cu timpul, afacerea retehnologizată cu fonduri europene a trecut la un alt nivel, şi anume la producţia completă de încălţăminte. Timp de câteva luni, producătorul de la Segarcea a fost testat de către un mare brand de încălţăminte la nivel mondial, Max Mara, pentru care ulterior a devenit producător exclusiv de pantofi de tip sneakers.
De câţiva ani, Liviu Budică a pus Segarcea pe harta producătorilor de încălţăminte cunoscuţi la nivel mondial. Clienţii care cumpără încălţăminte sport de la Max Mara, poartă, de fapt, încălţări de tip sneakers „Made in Segarcea“. „Mai întâi produceam doar feţe pentru încălţăminte. După care am fost în probe pentru una dintre cele mai mari firme din lume. Am luat contractul, lucrăm cu ei de aproape patru ani. Suntem producător exclusiv la nivel mondial pentru încălţămintea sport Max Mara. În prezent, noi producem toată încălţămintea de pantofi sport, sneakers cum le spunem noi, pentru Max Mara. Avem activitate intensă, pentru că tendinţa doamnelor şi a domnişoarelor este aceea de a purta pantofi sport în locul clasicilor pantofi cu toc“, a explicat Liviu Budică, antreprenorul care produce încălţăminte la Segarcea.
Contractul cu Max Mara a început cu 3.000 de perechi pe an, dar comenzile s-au extins rapid. Acum, Fibalco produce pentru Max Mara de zece ori mai mult decât iniţial. „Dacă am început cu 3.000 de perechi pe an pentru Max Mara, acum am ajuns la peste 30.000 de perechi pe an de produse finite, ambalate în cutii, cu preţ pe cutii, deci cu absolut tot ce trebuie pentru ei“, a precizat Liviu Budică.
Rigorile producţiei de încălţăminte pentru Max Mara sunt foarte mari. Timp de două săptămâni pe lună, un specialist în calitate din Italia supervizează producţia de la Segarcea, în ceea ce priveşte calitatea.
De-a lungul anilor, fabrica de la Segarcea a produs şi pentru piaţa internă, inclusiv pentru cei doi mari „jucători“ de pe piaţa încălţămintei de lux din România, respectiv Il Passo şi Musette.
Fabrica, utilată cu fonduri europene
Antreprenorul de la Segarcea şi-a utilat fabrica folosindu-se de banii europeni, accesaţi pe mai multe proiecte pe vechiul Program Operaţional Regional (POR) 2007-2013. La ora actuală, proiectele cu finanţare externă s-au încheiat, iar firma antreprenorului a ieşit de sub monitorizare ex-post. Utilajele au rămas. Dar i-a rămas şi experienţa atragerii de bani europeni. „A fost greu cu accesarea fondurilor. Mai ales cu ratele de plată către bancă, dar şi cu documentele şi cu tot ce decurge din atragerea de bani europeni, dar să ştiţi că se merită. Fără accesarea fondurilor este imposibil să rămâi pe piaţă! Dacă nu accesezi fonduri, dacă nu te retehnologizezi, nu rezişti. Noi am achiziţionat utilajele în 2012, 2013, 2014. În acest domeniu, utilajele trebuie înlocuite mereu, datorită tendinţelor din modă. Toată lumea spune că la un anumit număr de ani revine moda. da, dar revine cu anumite elemente, pe care trebuie să le faci. Anul acesta este la modă brodatul, la anul este la modă laseratul. Trebuie să ai utilaje care să facă aceste lucruri. Dacă nu eşti în trend cu tendinţele din acest domeniu, atunci nu exişti!“, a spus antreprenorul de la Segarcea. În domeniul de activitate în care activează firmele lui, utilajele trebuie înlocuite periodic, datorită faptului că devin depăşite moral, ca urmare a tendinţelor din modă, în continuă schimbare.
Valoarea totală a sumelor accesate a fost de 592.499 de euro, la care se adaugă şi un ajutor de minimis de la statul român. Banii europeni au fost folosiţi strict pentru achiziţia de utilaje şi echipamente specifice producţiei de încălţăminte.
L’Escarpe, marca proprie a producătorului din Segarcea
De curând, Liviu Budică şi-a lansat propria marcă de încălţăminte fabricată la Segarcea, L’Escarpe. Omul de afaceri şi-a înregistrat marca la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, aceasta fiind prima măsură de protejare a mărcii create în una din firmele sale care activează la Segarcea. Deja, omul de afaceri încearcă să pătrundă cu propria marcă pe piaţa internă, dar şi internaţională. „În februarie, am participat la cel mai mare târg de încălţăminte din Europa, la Milano, iar în septembrie vrem să ne ducem din nou. Nu mai târziu de săptămâna trecută am depus actele pentru a participa şi la Paris, la un târg. Deci, încercăm să punem cărămida la temelia brandului nostru şi la producţia noastră proprie, nu doar la producţia pentru alţii. (…) Deocamdată, vindem prin magazinul nostru on-line, dar suntem în discuţii cu eMAG să intrăm pe piaţă prin intermediul lor“, a menţionat investitorul de la Segarcea.
Concurenţa neloială
Cu cei 85 de angajaţi şi cu o producţie intensă, firmele lui Liviu Budică nu îşi permit nicio zi de întârziere la plata taxelor către stat. Însă, societăţile corecte sunt concurate neloial, spune antreprenorul, de entităţi economice care au acţionariat similar. „În Craiova, puţine firme de profil au un istoric de mulţi ani în urmă. Unii întreprinzători lucrează pe anumite firme, nu plătesc impozitele către stat şi nici TVA-ul, le lasă cu datorii, le bagă în insolvenţă, apoi înfiinţează alte firme pe care mută angajaţii, care funcţionează la acelaşi sediu ca prima firmă şi fac aceeaşi activitate. Astfel de firme îşi pemit să aibă costuri mai mici, pentru că nu-şi plătesc impozitele. Astfel de firme întotdeauna vor avea preţul sub mine şi întotdeauna vor câştiga mai mult decât mine. Astfel de firme ne fac nouă concurenţă neloială. Fiecare îşi face planul de afaceri cum vrea el, dar atâta timp cât pe mine mă afectează, este normal să spun astfel de lucruri“, a precizat Budică.
Schimbările fiscale repetate afectează activitatea fabricii
Majorarea salariului minim pe economie de la o lună la alta nu doar că nu dă posibilitatea firmelor private mici şi mijlocii să se adapteze, dar chiar pot crea probleme. La o astfel de majorare a salariului minim, Liviu Budică a fost nevoit să facă disponibilizări, pentru că partenerul extern pentru care lucra atunci nu a dorit să contribuie cu sume în plus la contract, astfel încât producătorul din Segarcea să poată suporta majorarea salarială şi contribuţiile aferente în plus, la fondul său de salariu. Ulterior, când fabrica a luat noi comenzi, antreprenorul a reangajat o parte din personalul disponibilizat. Modificările rapide ale salariului minim pe economie în interiorul unui an îl afectează pe întreprinzător. „Aceste bâlbe ale guvernului legate de salariul minim nu ne fac bine. Anul trecut au zis că se majorează salariul minim de la 1 septembrie, apoi au zis că de la 1 octombrie, apoi de la 1 decembrie. Eu mi-am informat partenerii cu care lucram. Le-am trimis inclusiv proiectul de act normativ. Era acea prevedere a salariului diferenţiat, dacă era calificat, dacă avea studii şi dacă avea o vechime de peste zece ani. Aceea a fost una dintre cele mai mari greşeli. Femeia de serviciu de la mine are 17 ani vechime, dintre care patru are la mine, dar cea mai bună angajată a mea are doar șapte ani vechime. Nu se încadra cea mai bună angajată a mea să îi măresc salariul, dar se încadra femeia de serviciu! Nu am nimic cu femeia de serviciu. Ferească sfântul! Discutăm strict despre o prevedere legală. Eu nu-mi permiteam atunci să majorez şi salariul femeii de serviciu, dar să îi dau şi celei mai bune angajate peste salariul femeii de serviciu. Deci o intenţie a guvernului ne-a creat nouă o harababură. Nu cred că s-au gândit la aşa ceva. Iar această indecizie legată de majorarea salariului minim, că este de la 1 ianuarie, că este de la 1 decembrie, ne-a făcut să rămânem fără lucru. Am trimis oameni în şomaj, după care marea majoritate i-am angajat înapoi. Am discutat cu actualul client şi a suportat el jumătate din creşterea salariului minim, iar cealaltă jumătate am suportat-o eu. Dar nu e normal ceea ce se întâmplă. Vă spun clar că fondul meu de salarii este acelaşi acum, când am 85 de salariaţi, cu fondul de salarii pe care îl aveam când erau 160. Cine câştigă din aceste majorări rapide ale salariului? Cei aproape 78 de angajaţi pe care eu i-am trimis acasă? Unii s-au angajat în altă parte, dar alţii sunt în şomaj în continuare. Deci tot statul pierde, pentru că el dă banii, în principiu“, a precizat Budică. El a adăugat că modificările fiscale ar trebui făcute după un calendar clar, astfel încât firmele să ştie din timp cât va fi salariul minim anul următor, pentru a nu le fi perturbată activitatea de business: „Trebuie să stabilim din timp regulile şi să nu le schimbăm în timpul jocului. Avem nevoie de predictibilitate şi de un pic de consecvenţă“.
Pe viitor, odată cu deschiderea unei secţii de producţie într-o hală proprie, Budică vrea să angajeze personal, inclusiv din rândul persoanelor necalificate de la Segarcea care sunt în şomaj, el dorind să introducă un program intens de ucenicie, cu sprijin financiar de la stat, prin programul destinat ucenicilor.
Lipsa de autostrăzi îi afectează business-ul
Nici infrastructura din România nu este în avantajul investitorului. Lipsa de autostrăzi îi îngreunează afacerile şi chiar pierde multe comenzi din cauza infrastructurii. Materia primă vine din Italia şi tot în Italia sunt exportate apoi produsele. În plus, firma nu a putut încheia parteneriate cu firme din Timişoara sau Arad din cauză că firmele respective au motivat că, deşi cunosc produsele de calitate realizate la Segarcea, acele firme nu îşi permit să piardă în trafic șase-șapte ore pentru a ajunge la Segarcea sau de la Segarcea către firmele lor din Banat şi Ardeal, pentru a efectua controlul tehnic de calitate.
Partea bună, în zona de sud a ţării, este infrastructura aeroportuară. Proprietarul fabricii de pantofi de la Segarcea spune că Aeroportul din Craiova îl ajută mult, în sensul că cei de la Max Mara pot ajunge rapid în ţară şi înapoi în Italia.
Afacerea se extinde tot cu fonduri europene
La ora actuală, la Segarcea se produc 250 de perechi de încălţăminte pe zi, iar fabrica are exporturi şi de două ori pe săptămână. Producţia ajunge în Italia, unde are sediul Max Mara.
Ca planuri de viitor, antreprenorul intenţionează ca în perioada imediat următoare să îşi dezvolte activitatea de la Segarcea tot cu fonduri europene. Antreprenorul de la Segarcea consideră că „orice om de afaceri trebuie să aibă casa lui“ şi spune acest lucru referindu-se la construirea proprieei hale de producţie. El pregăteşte proiecte necesare accesării de fonduri europene pentru a-şi construi o hală proprie de producţie şi pentru a achiziţiona utilaje noi şi performante în domeniul său de activitate. „Toate firmele care vor să se dezvolte ar trebui să acceseze fonduri europene“, a mai spus antreprenorul de la Segarcea.
