Sâmbătă dimineaţă, la ora 7, la Cremona, Angela M., o asistentă româncă apropiată de vârsta pensionării, a ieşit din tura de noapte, obosită. Unul din pacienţi, cu febră şi tuse, a solicitat-o toată noaptea pentru asistenţă. La ora 9, Angela a primit un telefon de la clinică. Pacientul ei este suspectat de infecţie cu coronovirus: ginerele lui, care l-a vizitat acum o săptămână, este pozitiv la testul covid19, potrivit hotnews.
În câteva secunde, Angela vede, ca într-un film, toate momentele din seara precedentă. Măsurare temperatură, dus la baie, aşezat în scaun: fără mască, fără halat de protecţie. Cei de la clinica de bătrâni nu au protocoale ca cei din spitale. „Cum să ajungă virusul la noi?”, s-a întrebat Angela.
După 24 de ore de aşteptare, duminică dimineaţă, a sosit rezultatul testului: negativ.
Românca a povestit pentru Hotnews.ro cum a trăit cele 24 de ore în aşteptarea rezultatului testului şi care este situaţia la Cremona, unde sunt deja 3 cazuri confirmate. Aici structurile sanitare sunt în alertă, gata să primească noi pacienţi, în fața spitalului a fost instalat un cort pentru triaj iar din supermarket „rafturile cu pâine, carne şi legume sunt aproape goale” . Aici s-au înregistrat deja primele cazuri confirmate.
Angela M. mai are un an până la pensie. A lucrat în sistemul sanitar în România, într-un oraş din nordul Moldovei, apoi s-a transferat în Italia, unde şi-a echivalat studiile. Lucrează într-o clinică de reabilitare pentru bătrâni din Cremona.
„Vineri seara am intrat normal în tura de noapte. Pacientul în cauză, un bătrân de 78 de ani, care are şi alte patologii, ar fi trebuit să fie externat deja sâmbătă, dar a început să aibă febră şi să tuşească, medicii au decis să rămână internat. Noaptea nu a dormit aproape deloc, m-a chemat de mai multe ori pentru asistenţă. La ora 7 am terminat tura şi am plecat spre casă. La 9 m-a sunat o colegă româncă, speriată, să-mi spună că pacientul a fost izolat după ce fiica lui a sunat să ne spună că soţul ei e pozitiv la coronavirus. Nu aveam teste în clinică, clinica a informat autorităţile, am făcut tampon pacientului şi s-a activat protocolul (halat, măşti). Am mai avut pacienţi în izolator, ştim cum să ne comportăm. Dar nu avem echipamentul unui spital. Şi nu eram pregătiţi nici la nivel psihologic!”
Aşa a început lunga aşteptare: „Am stat acasă în aşteptare. La început, eram mai îngrijorată, apoi m-am calmat. Soţul e mult mai liniştit ca mine! Am început să caut informaţii pe internet. În farmacii nu se mai găsesc măşti, şcolile sunt închise. Spectacolul de teatru din localitate a fost anulat. Ne auzim cu colegi din spitalul municipal, acolo sunt două cazuri confirmate, altele în curs de confirmare. Cred că situaţia i-a luat pe mulţi prin surprindere, unii au trebuit să facă două ture. Şi laboratoarele unde se fac testele sunt aglomerate. În spitale sunt interzise vizitele rudelor. Sunt mulţi români care lucrează în sistemul medical, dar nu am auzit până acum să fi fost posibil infectaţi”.
Angela ia în considerare şi scenariul cel mai pesimist: „Dacă rezultatul e pozitiv, o să ne facă şi nouă tampon şi intrăm în carantină 14 zile. Cred că cel mai important lucru e să fim calmi, mai ales noi, asistenţii, medicii, infrimierii. Dacă nu ne menţinem noi calmul, cum îi putem ajuta pe ceilalţi?”
Cât durează până vine rezultatul?
„Câteva ore, o zi, ne-au spus” Sâmbătă noaptea mesaj de la o colegă: încă nu a ajuns. Duminică, vestea bună: „Negativ”, îmi transmite Angela. „Dar testările continuă, începând cu toţi cei care au intrat în contact cu ginerele bătrânului”. Azi va ieşi din casă: „voi face şi cumpărături, deşi o prietenă mi-a spus că pe rafturile din magazine aproape că nu mai găseşti pâine proaspătă, carne sau fructe”.
După 24 de ore, câteva consideraţii:
„Virusul ne-a luat puţin prin surprindere. Cred că ar fi fost esenţial să fi primit toţi, indiferent de structura medicală, un protocol pentru situaţii de acest gen. Pas cu pas. Noi trebuie să salvăm vieţi, cu cât ştim mai bine procedurile, cu atât ne facem meseria mai bine. E un lanţ care continuă, sperăm să se oprească. Cele mai periculoase sunt zvonurile. Îţi aminteşti la revoluţie că spuneau că sunt terorişti, să nu ieşim din casă că ne împuşcă? Ei bine, să ne ferim de terorismul zvonurilor. Igiena mâinilor, evitarea locurilor aglomerate, menţinerea distanţei de persoanele bonave, stat în casă dacă ai simptome şi sunat la numărul de urgenţă. Infomaţia şi respectarea regulilor, aseta sunt armele noastre”.
Angela M. are încredere că „dacă toată lume îşi face treaba cu calm şi profesionalism, vom trece şi peste asta. Luni intru în tura mea la clinică”.
