O văd şi acum aşezată la birou. A fost unul dintre studenții care au obţinut o bursă pe Fundaţia Gazetei şi a lucrat o vreme în redacţia GdS. Mi-a atras atenţia râsul ei diferit, ciudat, puţin hazliu.
Vorbesc despre Valentina o tânără studentă la jurnalism în Craiova. Căuta să deprindă tainele ziaristicii. Mi s-a părut prea sobră pentru vârsta ei, cu un chip de cleştar pe care uneori se deschidea un zâmbet larg. Drumurile nu prea ni s-au intersectat.
Îmi amintesc, că unul dintre colegi a spus, la un moment dat, că în ciuda aparenţelor de tânăr naiv este foarte serioasă. În timp, am aflat că rămăsese fără tată de la vârsta de patru ani. Îl știa doar din fotografii. Mama este cea care a crescut-o singură, alături de alte două surori. Numai că, la anii majoratului, destinul i-a făcut o farsă. Lovitura a venit pentru Valentina ca un trăsnet. A fost pentru ea o veste cumplită, tumoră benignă la picior, pe tibie. Cancer la piciorul drept.
Încet, în timp, ascultând poveştile ei, am înţeles că în urmă cu câţiva ani i-a apărut la piciorul drept „o umflătură” dureroasă. S-a dezvoltat, a devenit supărătoare şi tot mai greu de suportat. Starea neplăcută a determinat-o să meargă la medic, să facă un RMN. Rezultatul? Cancer, iar Valentina a juns pe masa de operaţie într-un spital din București. O operaţie care a avut rezultate doar de moment. A fost o salvare, totuși, fiindcă alți medici îi dăduseră un alt verdict, amputarea piciorului.
Boala nemiloasă a urmărit-o
Privind în urmă, frânturi de amintiri revin. Era către sfârșitul anului 2019. Valentina sta la birou cu lacrimi în ochi. O colegă se agita, să sune un ortoped, măcar pentru un consult, măcar pentru un sfat. Priviri mirate, bătăi pe umăr, întrebări. Cancerul Valentinei a recidivat. Tăcere. Trebuie să facă urgent a doua operație. Aceasta este ultima secvenţă din redacţie care îmi aminteşte de fata cu ten măsliniu, faţă angelică şi strungăreţă.
Vremea şi vremurile s-au precipitat şi despre tânăra de 20 de ani, studentă la jurnalism, nu am mai ştiut nimic.
Sprijin pentru Valentina
Săptămâna aceasta am descoperit-o pe Valentina în paginile unor publicaţii. Da, Valentina Grădinaru, fata al cărei trup este măcinat de cancer în continuare. Tânăra ale cărei nopţi sunt albe din cauza durerilor şi plânsului. Si care se teme să nu rămână fără un picior, acum când trăiește cea mai frumoasă vârstă.
Ea şi întreaga familie se zbat să strângă bani, ca să ajungă în Italia la operaţie. A doua operaţie. Prima făcută cu doar câțiva ani în urmă nu a stârpit cancerul. Osul bolnav trebuie scos şi înlocuit. Altfel? Altfel viaţa unui copil de 20 de ani devine coşmar. Ar putea rămâne imobilizată într-un scaun cu rotile. Sau mai rău, nemiloasa boala ar putea cuprinde tot corpul. E ca și cum unei păsări i-ai frânge aripile.
Mergi, Valentina, mergi!
Au înțeles-o și i-au venit în ajutor prietenii cu care se juca pe ulițele satului în copilărie. Ei au demarat o campanie în presă, pe paginile de socializare. Au mobilizat întreaga comunitate. Preotul localităţii Ionești, acolo unde locuiește Valentina, a decis să pornească şi el o campanie de ajutorare. Fiindcă și Valentina are nevoie de o minune precum cea înfăptuită la poarta Templului de apostoli.
Trebuie să ajung cât mai repede în Italia, pentru o nouă operație. Tumoarea a evoluat foarte repede. În cîteva luni a crescut prea mult. După ce am pățit în țară la prima operație, nu mai am curaj, să am o altă intervenție aici. În plus, în Ialia există bancă de oase. Medicii de acolo mi-au spus că osul bolnav va fi înlocuit cu unul de animal, o grefă.
Am încercat inițial să merg la un spital de stat, în Italia, fiindcă sunt costuri mai mici. Din țară mi s-a spus să merg să fac operația și apoi îmi decontează banii. Bani pe are oricum familia mea nu-i are. Atunci am optat pentru o clinică privat. Costurile sunt mai mari, 20.000 de euro. Numai așa îmi pot salva piciorul. În plus, durerile au devenit de nesuportat. Stau noaptea și plâng. Mă năpădesc gânduri negre, dar trebuie să fiu puternică, spune Valentina
Am doar 20 de ani….Trebuie să merg mai departe
Ieri, am sunat-o şi ne-am întâlnit. S-a bucurat că a revenit în redacţia GdS. Ne-am aşezat ca în trecut, în foişurul din faţa sediului, ca să povestim. Stă liniştită, vorbește rar și apăsat. Îmi spun în gând:
„Sper să nu plângă, fiindcă voi plânge şi eu”.
O rog să-mi vorbească despre planurile ei. Cele legate de operație, bineînțeles. După cum spune, toate celelalte s-au năruit. Nu se poate gândi la viitor într-un anume fel. Ce va urma să vină este legat doar de starea ei de sănătate, de evoluția bolii.
Eu am fost operată la 18 ani. Am crezut că totul s-a rezolvat. Am mers pe drumul meu, am venit la facultate, fiindcă mă visam eu , așa, prezentatoare la tv. Numai că, în doar doi ani toate s-au năruit. Tumoara a reapărut, durerile mi-au cuprins piciorul, li s-a transformat în furtună.
În decembrie 2019, am mers să fac un RMN. Rezulatul mi-a fost ca o a doua palmă dată de viață. Medicii mi-au spus că singura șansă ar fi o a doua operație, înlocuirea osului. Mama s-a interesat și prin niște cunoștințe am reușit să iau legătura cu un medic din Italia. Acesta a acceptat să mă opereze, numai că am nevoie de bani. Sunt foarte mulți bani pe care familia mea nu-i are. Altfel risc că rămân fără picior sau mai rău… Îmi amintesc cu este să mergi în cârje, așa cum s-a întâmplat după prima operație. Cumplit.
Recunoaște că se gândește și la ce ar putea fi mai rău. Că, așa cum nu și-a întâlnit niciodată tatăl să nu mai ajungă să trăiască viitorul. Ca și cum și-ar alunga o umbră căzută pe față, zâmbește. Rămâne tăcută.
Nu, nu vreau să mă gândesc că mă voi poticni tocmai acum. Am doar 20 de ani… Trebuie să merg mai departe, spune Valentina
O puteți ajuta pe Valentina donând în contul:
Cont bancar BCR, lei: RO13RNCB0134152429780001
Cod swift:RNCB RO BU
Cont BCR euro: RO72RNCB0134152429780006,
SWIFT COD: RNCB RO BU
Titular cont: Gradinaru Valentina Gabriela
