Inginerul Aurel Vlaicu a venit la București, la sfatul poetului Octavian Goga, pentru a obține sprijinul autorităților române în vederea realizării unui aeroplan dotat cu motor. Guvernul a fost de acord să-i aprobe banii necesari, constituind o comisie formată din personalități ale vremii, printre care inginerul Alexandru Cottescu, directorul general al căilor ferate, și colonelul Dumitru Iliescu, din partea Ministerului de Război.
Mai trebuiau făcute unele experimente cu o machetă zburătoare. Acestea au avut loc în zilele de 3/16 și 7/20 octombrie 1909 în parcul Filaret. Ele au fost ,,admirabil reușite” și apreciate de către miniștrii Toma Stelian și Vasile Morțun. De asemenea, de generalii Mihail Boteanu și George Georgescu, de scriitorii Alexandru Vlahuță și Ion Rusu Abrudeanu, de ziariștii I. Teodorescu și N. Șchiopu, de profesorul universitar D.D. Pătrășcanu.
Impresionat de zborul machetei, ministrul de externe, Alexandru Djuvara, participant la eveniment, a subliniat importanța realizării în mărime naturală a aparatului de zbor proiectat de ing. Aurel Vlaicu. Avându-l în dreapta sa pe generalul Mihai Boteanu, directorul armei geniului din Ministerul de Război, reputat om de cultură și unul dintre cei care l-au susținut pe Vlaicu în demersul său, ministrul Djuvara i-a spus acestuia: „Să fim mândri că a sosit vremea să cheltuim banii statului și pentru invenții românești menite să aducă felicitările și stima lumii”.
Succesul acestor experiențe cu macheta zburătoare a avut un ecou internațional. Astfel, revista germană „Internationale Revue für Autowessen und Aviatik”, în nr. 4/1909, prezenta la pagina 62, pe scurt, modelul zburător al inginerului Aurel Vlaicu și reușita demonstrațiilor făcute în prezența unor oficialități importante de la București, în zilele de 16 și 20 octombrie 1909.
Aurel Vlaicu primea subvenţie de la Ministerul Lucrărilor Publice
Inginerul Aurel Vlaicu a fost angajat la Arsenalul Armatei, cu o leafă de 300 de lei lunar. El primea și o subvenție de la Ministerul Lucrărilor Publice de încă 300 lei.
În primăvara anului 1910, ajutat de fratele său Ion, construcția avionului era terminată. În toată această perioadă, Vlaicu a fost șicanat de lt. col. Adrian Miclescu, comandantul Arsenalului şi de către subordonații săi. Aceştia nu credeau în reușita realizării aparatului de zbor. În scrisorile inventatorului adresate lui Traian Vuia, menționa această stare de lucruri nefirească de la Arsenalul Armatei. Nu o dată, Miclescu i-a spus lui Vlaicu: „Crezi că hărăbaia aia pe care o construiești cu banii armatei o să zboare? Nu cred! Eu am conceput un tun și când a tras primul obuz, acesta a făcut explozie de era să ne omoare pe toți care eram de față…”2.
Vlaicu a terminat, în primăvara anului 1910, construcția avionului, mai trebuia să sosească motorul din Franța. După montarea motorului tip Gnome et Rhône de 50 CP, în ziua de duminică 30 mai/12 iunie 1910, Vlaicu a rulat pentru prima dată pe câmpul de instrucție al Aerostației de la Cotroceni. Peste patru zile s-a hotărât să execute primul zbor.
Citeşte întreg articolul pe Historia.
Citeşte şi: Cât grâu a exportat România din recolta din 2022
