Livia Popescu e acea profesoară pe care abia aștepți să o saluți atunci când o vezi pe stradă, după ani în care nu ai mai întâlnit-o. Profa aia mișto de care îți amintești când crești. Cea care te face să te întrebi câtă inimă poate încăpea într-o ființă așa mignonă. Cea care te-a făcut să iubești engleza, pentru că era altfel și orele ei erau altfel.
E profesoara care se întâlnește, an de an, cu foști elevi, la un „Revelion” al lor. E profesoara care îi învață să descopere și să se descopere, transformând o lecție într-un univers. Are mereu la ea o agendă sau un caiet în care adună mesaje de la copiii ei, în care își notează gânduri și idei de activități noi, creative. Pe una dintre aceste agende, stă scris, la început: Be open to learn, unlearn and relearn. Fii deschis să înveți, să te dezveți și să reînveți. Căci marea lecție pe care le-o transmite elevilor săi este să fii deschis mereu către orizonturi.
„Voluntariatul mi-a îmbogățit viața”
Livia Popescu este profesoară de limba engleză, profesor contributor Merito și a fost implicată, de-a lungul anilor, în numeroase activități și programe. Timp de 25 de ani, a făcut voluntariat la Cercetașii României, fondând centrul din Craiova. De altfel, crede că experiența sa de la cercetași a schimbat-o definitiv, a modelat-o în omul avid de cunoaștere și nou care este astăzi. Omul care te molipsește cu dorința sa de a explora și de a împărtăși.
„Pe mine m-a schimbat foarte mult educația nonformală. În anii 90 era foarte dificil, veneam după o dictatură și nimic din afară parcă nu se potrivea la noi. Dar am avut mentori, colegi minunați la cercetași care m-au influențat atât de frumos. A fost prima mea experiență de cercetare colaborativă. Apoi am combinat educația nonformală și educația experimentală și le-am dus în clasă”, povestește. „Voluntariatul schimbă viața unui om, categoric. Poate dacă nu eram voluntară atunci când abia absolvisem și eram în anii de debut ai profesoratului, nu aș fi ajuns omul din prezent. Pot spune cu certitudine că voluntariatul mi-a îmbogățit viața”, mărturiseşte Livia.
Educație bazată pe creativitate și colaborare
Livia se autocaracterizează cu modestie: „Sunt o profesoară obișnuită și îmi iubesc mult elevii. Îmi iubesc profesia și iubesc să fac cu inima deschisă tot ce fac”. Își dorește să descopere lucruri noi provocatoare, uimitoare, care „să ajungă la sufletele copiilor și să îi bucure”. Și mai crede că educația ar trebui regândită pentru a avea la bază creativitatea și colaborarea, că în școală procedurile și regulamentele ar trebui simplificate ci nu invers, pentru a lăsa loc colaborării, împărtășirii de experiențe, într-o misiune comună.
„Profesorii tineri au resurse, au tone de informație. Acum avem toate instrumentele, inclusiv acest instrument de inteligență artificială care, folosit cu măsură, ne poate fi de folos mai ales în munca birocratică”, mai spune dascălul.
Ne-am învățat prea ușor cu „nu”
Lecțiile sale înseamnă învățare bazată pe proiecte, sunt un cumul de informații transdisciplinare, iar elevii au la dispoziție o lună sau un modul pentru a realiza un proiect. Își împart sarcinile, iar la final își prezintă în fața colegilor lucrarea.
Pentru că „educația înseamnă să scoți la iveală ce este mai bun din cineva”, iar fiecare copil își poate aduce contribuția valoroasă la cunoaștere. „Potențialul există în fiecare copil, în fiecare om. Ne-am învățat prea ușor cu „nu”. Fiecare are raiul lui în interior, doar că nu știe că îl are”. Căci, așa cum îi place ei să spună, oamenii sunt caleidoscoape, iar fiecare clipă ni-i dezvăluie altfel. Mereu avem ceva nou de descoperit.
Și pentru „profa de engleză”, orice obstacol trebuie transformat în oportunitate. Un lucru pe care Livia se încăpățânează să îl insufle și copiilor. Și unul dintre multele lucruri pentru care este atât de iubită.
CITEȘTE ȘI: Dezbatere publică pentru construirea unei centrale pe gaze
