GdS a prezentat recent „Exodul creierelor“, un material de analiză despre ritmul în care Craiova se depopulează de tinerii talentaţi care se pregătesc să devină ingineri programatori. În episodul de azi, vom vedea ce spun câţiva profesori de la Colegiile „Fraţii Buzeşti“ şi „Elena Cuza“, două dintre cele mai bune instituţii de învăţământ din oraş. De ce ne pleacă tinerii din Craiova?
Cifrele de anul trecut arată situaţia dramatică în care am ajuns. Circa 40% dintre absolvenţii claselor de matematică-informatică de la liceele din Craiova pleacă să studieze la facultăţi din ţară sau în străinătate. De obicei, nu se mai întorc. La liceele de top, cifrele sunt de-a dreptul şocante! Peste 80% dintre absolvenţii de matematică-informatică de la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti“ şi aproape 65% dintre cei de la „Carol I“ pleacă din Craiova. Procente bune de retenţie (dar modeste în cifre absolute) au în schimb Colegiile „Elena Cuza“ (86,4%) şi „Ştefan Velovan“ (102% – aici procentul este peste 100% se explică prin aceea că merg la Informatică şi elevi de la clase de Ştiinţe).
„Facultăţile din Craiova îşi prezintă ofertele târziu“
Continuând seria de articole despre acest fenomen, GdS va încerca să lămurească de ce pleacă tinerii din Craiova, cum îşi aleg facultatea la care să studieze, cum îşi recrutează facultăţile viitorii studenţi, cum îşi pot îmbunătăţi ele oferta educaţională şi cum au procedat alte centre universitare în acest domeniu. Am ales pentru început profesori de la „Buzeşti“, cel mai performant colegiu din Craiova, care are o rată uriaşă a plecărilor, dar şi de la „Elena Cuza“, unde există un procent bun de retenţie a absolvenţilor.
Profesorii spun că există un mix de factori care îi determină pe elevi să părăsească oraşul: oferta educaţională a facultăţilor, reputaţia lor, perspectiva angajării, calitatea vieţii din alte oraşe, influenţele părinţilor şi ale foştilor colegi, dar şi comunicarea cu facultăţile locale.
Unul dintre aspectele semnalate este acela al modului în care elevii comunică cu mediul universitar din Craiova. Facultăţile din oraş vin târziu să-şi prezinte ofertele, când decizia este deja luată, spun profesorii. „Totdeauna ni se reproşează că nu-i convingem pe copiii buni să rămână în Craiova. Noi suntem primii vizaţi. Degeaba îi spun eu copilului să meargă la o facultate din Craiova, dacă el nu are contact direct cu furnizorii de educaţie“, spune Carmen Ştefănescu, directorul CN „Fraţii Buzeşti“.
Prima măsură care ar trebui luată ar fi ca liceul să reia colaborarea cu Facultatea de Automatică şi să aibă întâlniri în care elevilor să le fie prezentată oferta educaţională, spunem noi. Întâlnirile ar trebui să aibă loc periodic şi să pornească din clasele mai mici. De obicei, până în lunile aprilie-mai, elevii din clasele a XII-a au luat deja decizia, ştiu unde vor studia la facultate.
„În aprilie-mai este bine să fie prezentată oferta elevilor din clasa a XI-a, apoi discuţia trebuie reluată în toamnă. Copilul trebuie să se orienteze, să ceară şi el referinţe de la colegii care sunt deja studenţi“, mai spune prof. Ştefănescu. Acelaşi lucru îl susţine şi Alina Cîlţan, şefa catedrei de Informatică de la „Elena Cuza“. „Facultăţile vin să-şi prezinte ofertele în perioadele acelea cheie, când sunt admiterile. Ar trebui să vină mai devreme, din toamnă, iar întâlnirile să fie mai apropiate de copii. Noi îi ducem pe toţi în amfiteatru, ei ascultă şi pun câteva întrebări. Aceste întâlniri ar trebui să fie mai apropiate“, afirmă aceasta.
Alte centre universitare abordează altfel problema, ne-au dezvăluit profesorii. „Cei de la Politehnică din Bucureşti au venit din semestrul I să-şi prezinte oferta. Sistemul acesta, să recruteze din timp, îl au şi cei de la Cluj. Anul trecut au venit şi au prezentat facultatea celor din clasele a XI-a şi apoi i-au invitat într-o tabără, la ei. I-au pus să se înscrie pe site, ceva de genul acesta… Clujul se gândeşte la lucrurile acestea. Nu degeaba sunt pe primul loc“, mai arată Alina Cîlţan. La facultăţile autohtone, se adaugă cele din străinătate. Cei din Anglia încep încă din clasa a XI-a, pentru că procesul durează mai mult.
Ce-i determină pe tineri să plece din Craiova?
Şi totuşi, cine sau ce influenţează luarea deciziei de a studia la facultăţi din afara Craiovei? Părinţii joacă un rol important, însă profesorii intervievaţi spun că un foarte mare rol îl au foştii colegi, dar şi documentarea proprie. „Depinde de vârstă. La început, îi influenţează profesorul de la clasă. După care, eu am sentimentul că îi influenţează cei mai mari, colegii. Şi documentarea proprie“, spune prof. Ştefănescu. Mulţi dintre cei care aleg străinătatea o fac din frondă, vor să demonstreze ceva părinţilor şi profesorilor, mai afirmă aceasta.
„Contează foarte mult influenţa colegilor mai mari. În Craiova, s-a dezvoltat foarte mult industria de software (se câştigă şi bine), dar nu la fel de mult precum cea din Bucureşti şi Cluj. Se gândesc că acolo există mai multe oportunităţi de angajare, poate colegii mai mari le fac şi recomandări, pentru că ei se angajează din anii II-III. Şi atunci ei ştiu: uite, merg la Bucureşti sau la Cluj şi acolo este mai uşor să fac un internship la Google, de exemplu. Ei se recomandă unii pe alţii. Şi atunci s-a format curentul ăsta şi se duc“, spune Marius Nicoli, profesor la „Buzeşti“, coordonatorul lotului olimpic la Informatică.
Angajarea timpurie nu este neapărat bună, pentru că studenţii îşi neglijează pregătirea de bază, iar când tehnologia în care s-au specializat la locul de muncă se schimbă au reale dificultăţi de adaptare. „La Iaşi au încheiat un parteneriat între facultate şi firme, care s-au angajat să-i lase la şcoală până termină studiile“, afirmă Nicoli. „Să-şi facă studiile serios în facultate, având garanţia că vor fi angajaţi. Mulţi vor să ardă nişte etape, să câştige nişte bani şi atunci nu mai dau atenţie facultăţii“, adaugă, la rândul ei, Carmen Ştefănescu. Dacă facultăţile din Craiova conving un grup de olimpici să rămână aici, „ei vor performa la nivel de facultate, apoi vor putea fi luaţi exemple de ceilalţi“, mai spun profesorii.
„Tinerii din ziua de azi sunt mai independenţi. Ei se interesează despre programele oferite de facultate. Se uită dacă programele sunt acreditate şi ce pot să facă după. Îi interesează şi dacă pot să înveţe multe. Asta ar fi un prim aspect. Altul ar fi ceea ce le oferă oraşul: distracţii, modul de petrecere a timpului liber, oferta de joburi etc. Apoi, contează şi familia. În Dolj sunt mulţi oameni rămaşi fără locuri de muncă şi plecaţi la lucru în străinătate. Copiii poate că le urmează exemplul. Sunt multe aspecte, nu trebuie să generalizăm“, spune, la rândul său, prof. Alina Câlţan, de la „Elena Cuza“.
Unde se duc cei mai mulţi studenţi
Au profesorii un feed-back? Ştiu unde se duc absolvenţii? Majoritatea spun că da. „Cei mai mulţi se duc la Politehnică, în Bucureşti. Acolo este un mediu… adică ştiu că, dacă pierd un job, o să găsească repede altul“, spune prof. Nicoli. „Străinătatea nu mai este pentru olimpici. În străinătate pleacă cei de mijloc. Şi de multe ori pleacă fără să ştie ce-i aşteaptă”, subliniază Carmen Ştefănescu. La „Elena Cuza“, există şi o statistică privind absolvenţii din 2019. Aproape 18% dintre absolvenţii de anul trecut au mers către Automatică, mai mulţi alegând doar Medicina, cu aproape 25%. De remarcat că circa 79% din absolvenţi au optat să rămână în ţară, iar dintre cei din ţară, 70% au optat pentru Craiova.
Mutarea într-un alt oraş aduce şi dezavantaje, nu numai oportunităţi. „Copiii ăştia nu ştiu ce presupune mutarea într-un alt oraş. Ei sunt încă idealişti: mă eliberez, nu mai depind de mama, de tata, îmi iau câmpii. Îţi iei câmpii, da! Dar foarte repede îţi vei reveni din pumni, pentru că o să vezi cât este de greu. Şi, până la urmă, justificarea asta, că se câştigă mai mult în altă parte, nu mai ţine. Nu mai este valabilă“, este de părere prof. Ştefănescu, subliniind una dintre particularităţile industriei IT.
La rândul său, prof. Nicoli arată că vremurile s-au schimbat. Acum poţi călători liber în toată lumea, nu este nevoie să te muţi cu totul în străinătate. „Când eram în liceu, visam să mă duc în Canada. Nu ştiu de ce, aşa era trendul atunci, mulţi începuseră să plece. Aşa mă consideram eu împlinit. Dar acum îmi dau sema că acolo aş fi fost dezrădăcinat. Aici am familia şi toate cele. Acum avem aeroport, tinerii pot să se plimbe unde vor ei. Te duci în câteva locuri, te plimbi, din dorinţa de exotism, dar tot acasă este mai bine“, opinează acesta.
„Universităţile au autonomie, pot fi deschizătoare de drumuri“
Elevii trebuie să-şi găsească repere de profesori, pentru a-şi întări sentimentul de apartenenţă la lumea academică. „Dar trebuie să-i întâlnească“, afirmă prof. Ştefănescu. Întrebat dacă sfătuieşte elevii să plece sau să rămână în Craiova, Marius Nicoli este categoric: „M-aş descalifica profesional dacă le-aş spune să plece din Craiova. Păi eu, care am rămas aici, ce exemplu aş da?“. El consideră că exemplul personal este suficient. Le oferă elevilor toate informaţiile, apoi îi lasă să decidă singuri.
Profesorii de la licee spun că foarte mult în decizia elevilor contează oferta educaţională a facultăţilor, curricula. Din acest punct de vedere, facultăţile pot face foarte multe, pentru că le avantajează autonomia universitară. „Inerţia este de neacceptat după părerea mea, în mediul universitar, pentru că universităţile au autonomie. Dacă luăm tineri cu metehnele bătrânilor şi nu le dăm libertate nu am făcut nimic. Eu am un exemplu, la Medicină. Ce-i lipseşte Craiovei? Păi Craiova nu a găsit un domeniu la care să performeze în faţa celorlalţi. Târgu-Mureş e cu Transplantul, Clujul este cu Genetica, Timişoara este cu nu ştiu ce. Trebuia să găsească şi Craiova un domeniu pe care consecvent să-l promoveze şi să fie deschizător de drumuri. Cred că acelaşi lucru se întâmplă şi aici. Dacă mergem aşa cu ce am apucat nu este în regulă“, este de părere Carmen Ştefănescu.
Şi prof. Alina Cîlţan subliniază că posibilitatea opţionalelor trebuie folosită la maximum, mai ales că unii copii sunt foarte buni şi bine pregătiţi, dar dornici să înveţe ceva nou. „Copiii de azi sunt foarte informaţi. Când se duc la facultate ei ştiu deja foarte multe. Am doi în echipă (de robotică – n.r.) care ştiu deja limbajul Java. Eu am folosit opţionalele ca să îi învăţ ceea ce se cere acum (realizarea de pagini web, jocuri etc.)“, afirmă prof. Cîlţan. Şi totuşi, alte centre universitare din România reuşesc să atragă în fiecare an zeci de mii de studenţi, printre care şi foarte mulţi tineri talentaţi de la Craiova. Cum procedează pentru acest lucru? Vom vedea ce spun profesorii de acolo în episodul următor.
