GdS a prezentat recent „Exodul creierelor“, un material de analiză despre ritmul în care Craiova se depopulează de tinerii talentaţi care se pregătesc să devină ingineri programatori. Conform cifrelor, 40% dintre tinerii care în 2019 au absolvit clase de matematică-informatică la liceele din Craiova au plecat să studieze în alte oraşe din ţară sau în străinătate. Peste 80% din absolvenţii de matematică-informatică de la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti“ şi aproape 65% din cei de la CN „Carol I“ au plecat. Pe de altă parte, centre universitare cum ar fi Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi altele reuşesc să atragă în fiecare an zeci de mii de studenţi din ţară. Printre aceştia se află sute de tineri din Craiova. Cum reuşesc acest lucru? Care este „reţeta“ lor? Am încercat să aflăm acest lucru de la profesori cu experienţă din cele trei mari centre universitare. Aşadar, ce defineşte o facultate de succes în acest domeniu? Dotările? Corpul profesoral? Sistemul de recrutare a studenţilor? Curricula atractivă? Oportunităţile de angajare pentru absolvenţi? Toate acestea la un loc? Alţi factori?
Alin Ştefănescu, fostul şef al Departamentului de Informatică din cadrul Facultății de Matematică şi Informatică a Universității București (UB), spune că dotările sunt importante, dar nu esențiale. „Studenții au calculatoare personale și acestea sunt, de obicei, suficiente pentru a învăța programare. În plus, în facultate există și laboratoare foarte moderne, unele echipate de firmele din IT (Bitdefender, Cegeka, Google). Google a deschis în facultate și un laborator numit „Atelierul Digital pentru Programatori“, unde sunt oferite cursuri gratuite de programare și hub de inovare pentru start-up-uri (alte două laboratoare de acest gen mai există în Timișoara și Cluj)“, spune acesta. Facultatea a apelat și la profesori „de top“ cu lucrări publicate în cele mai importante jurnale din lume. Circa 40% dintre profesori au obținut doctoratul în străinătate.
Și în ceea ce privește sistemul de recrutare a studenților, instituţia de învăţământ are ceva special. În afară de metoda tradițională, de prezentare a programelor de studii, facultatea le oferă potențialilor candidați („chiar dacă unii nu se înscriu la noi“) cursuri gratuite pentru examenul de admitere, timp de 14 săptămâni, sâmbătă dimineața, în timpul semestrului doi. „Anul acesta (2019) s-au înscris la aceste cursuri peste 500 de elevi de clasa a XII-a“, mai spune prof. Ştefănescu.
Curricula este foarte importantă. „Încercăm îmcontinuu să avem o curriculă modernă. Chiar anul acesta (2019), am actualizat și reacreditat întregul program de licență, având multe discuții interne, consultând studenții, dar și companiile de software și inspirându-ne din curriculele actuale de la cele mai bune universități din lume. De asemenea, am actualizat și reacreditat majoritatea programelor de master (începând cu cel de inteligență artificială și introducând un master nou, de data science)“, a mai spus acesta. Evident, având în vedere cererea mare de pe piață, studenții se pot angaja încă din timpul facultății. Un exemplu pozitiv pentru instituţie (care corespunde cu ce au declarat GdS profesorii de la liceele craiovene) este că foștii și actualii studenți recomandă facultatea altor potenţiali candidaţi, mai spune prof. Ştefănescu.
La Universitatea din Bucureşti, competiția este extrem de mare, subliniază profesorul: cinci pe loc la Informatică și peste 23 de candidați pe loc la Calculatoare și Tehnologia Informației.
Şi Dan Suciu, reputat profesor de la Cluj, subliniază ceea ce este important pentru o facultate de top: nivelul cadrelor didactice reprezintă un factor important. Foarte importantă este „capacitatea de adaptare a acestora și a curriculei la noile direcții ale domeniului, care este unul foarte dinamic“. Dotările „au o pondere mult mai mică astăzi“, din cauză că dispozitivele necesare „sunt mult mai accesibile“.
Paul Diac, profesor extrem de apreciat de la Universitatea din Iași, spune că lucrul cel mai important este „nivelul profesorilor din facultate“: „Și asta e complicat, pentru că unii profesori pot fi foarte bine pregătiți, dar pe subdomenii care nu mai sunt de actualitate, mai ales în informatică“.
Recomandările, un rol important în alegerea facultăţii
Am vrut să vedem, de asemenea, care sunt argumentele pe care le aduc candidații atunci când aleg să studieze la o facultate, în detrimentul alteia.
Prof. Alin Ştefănescu, de la departamentul de Informatică al UB, spune că „renumele“ unei facultăți joacă un rol important. Însă, mai importantă este locația: „Nu atât distanța față de orașul de origine al studenților, cât oportunitățile existente în acest oraș“. Evident, din acest punct de vedere, Bucureștiul are un avantaj, acela că aici se găsesc „jumătate din pozițiile de IT din România“.
Alte aspecte, demne de menționat: constituirea unei grupe de „olimpici“, unde se încurajează performanța. „Elevul care a obținut premiul I la Olimpiada Națională de Informatică la clasa a XII-a anul acesta (2019) va deveni studentul nostru în toamnă“, spune prof. Ştefănescu. Competiția cu alte facultăți din țară nu exclude însă colaborarea în cadrul unor parteneriate.
La rândul său, prof. Dan Suciu de la Cluj afirmă că un rol important în alegerea facultății îl constituie „caracterul practic, actualitatea și diversitatea curriculei“. Viitorii studenți se orientează „în primul rând, după aceste criterii, urmărind integrarea cât mai facilă în companii de profil la finalul studiului“.
Prof. Paul Diac afirmă și el că a observat un fenomen de „perpetuum-mobile“ în modul în care absolvenţii îşi aleg unde să studieze mai departe: mulți elevi aplică la facultăți la care pe care le-au ales și colegii de clasă, prieteni, care se înscriu după cum au aplicat cei cu câțiva ani mai mari pe care-i cunosc.
La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ există probleme similare cu ale Craiovei, cel puțin la nivelul elevilor olimpici sau al celor cu rezultate bune. „Elevi din orașe mai apropiate de Iași, de exemplu Suceava, Vaslui, Botoșani, aleg să meargă la Cluj sau la București. Din ce am discutat cu ei, asta părea să fie motivat de alegerile altor colegi de-ai lor și, poate, în cazul Bucureștiului, de dimensiunea și posibilitățile suplimentare pe care le oferă orașul. Pentru elevii din Craiova, cred că e o atracție mare Bucureștiul, pentru că este suficient de aproape și diferența e relativ mare. Cel puțin probabil mai mare decât este între Iași și Cluj, unde am fost surprins să observ că pierdem teren uneori“, este de părere prof. Diac.
La aceasta se adaugă și universităţile din afara țării, pe care le aleg unii elevi. „E atracția asta spre emigrare. Poate pentru experiența de viață, părinții deseori îi încurajează să plece fără să se uite pe clasificările universităților, doar pentru că acolo au piscină în campusul universitar. Lucruri de genul ăsta, care impresionează superficial, nu din punct de vedere al studiilor. Ce-i drept, e ceva când poți spune vecinilor că copilul tău studiază în Anglia“, mai afirmă Diac.
Curricula, adaptată permanent la piaţa muncii
Multe firme din IT spun că mediul universitar se adaptează greu la cerințele pieței muncii, curricula fiind depășită. Cum reușesc facultățile de succes să facă față acestei provocări?
Prof. Ştefănescu, de la Universitatea București, arată că instituția face permanent schimbări. „Tocmai am actualizat major atât programele de licență, cât și pe cele de master, încercând să înglobăm ultimele direcții din mediul academic și industrial. (…) Noi încercăm să le oferim studenților la cursuri o bază solidă a aspectelor teoretice, dar să le exemplificăm la laborator pe ultimele tehnologii și librării din piață“, mai spune acesta. Pe de altă parte, mulți dintre profesorii de la UB au lucrat la un moment dat în industrie, deci știu ce se cere. „Pe de altă parte, avem multe colaborări, sub diverse forme, cu majoritatea firmelor mari prezente în București (fără să neglijăm firmele mici). Aceasta ne permite să avem un dialog constant și să primim feedback constructiv din partea lor“, subliniază prof. Ştefănescu.
La rândul său, prof. Dan Suciu arată că „adaptarea la cerințele pieței“ reprezintă o provocare. „Facultatea noastră a avut, de-a lungul timpului, o serie de consultări cu reprezentanții industriei IT, consultări care au dus la modificarea unor cursuri sau chiar la introducerea unor cursuri opționale noi. În paralel, urmărim evoluția curriculelor de la nivelul altor facultăți de profil din toată lumea, încercând să adaptăm conținutul cursurilor în mod corespunzător“, afirmă acesta.
Prof. Paul Diac este de părere că în universități „este foarte greu să păstrezi profesori tineri, adaptați mai bine la tehnologiile moderne“. „Ideal ar fi să rămână măcar câțiva oameni-cheie, care să fie încurajați să predea astfel de tehnologii. De exemplu, noi am înființat recent un curs de Blockchain. Cred că programatorii din firme e bine să colaboreze cu universitatea. Pe lângă colaboratori, noi avem și angajați cu contract care sunt programatori într-o firmă. Asta mi se pare un lucru bun, deși probabil că programul lor e foarte încărcat și motivația lor personală foarte greu de replicat“, mai spune acesta.
Materiile opţionale, extrem de importante
Toți profesorii intervievați subliniază importanța materiilor opționale, adaptate la evoluția tehnologiei și la piața muncii. Totuși, care este raportul dintre materiile obligatorii și cele opționale la instituțiile la care activează? Prof. Ştefănescu de la Universitatea București spune că raportul, „atât la licență, cât și la master, este de 75% materii obligatorii și 25% opționale“.
La rândul său, Dan Suciu arată că, în trei ani de studiu, se predau 30-35 de cursuri, din care cinci sunt opționale. Cursurile opționale sunt selectate dintr-un total de 15 cursuri distincte.
Pe de altă parte, prof. Paul Diac subliniază că în primul an toate obiectele de studiu sunt obligatorii, apoi apar tot mai multe opționale. „Apoi, din cele șase obiecte de studiu dintr-un semestru, două-trei devin opționale, care se aleg din niște pachete. La master sunt și mai multe opționale“, spune acesta.
Specialiştii din firme, cooptaţi de facultăţile de profil
Din moment ce opționalele sunt tot mai adaptate la piața muncii, apelează universităţile la specialiști din firme pentru predarea acestor materii, mai apropiate de nevoile angajatorilor?
Prof. Ştefănescu de la UB spune că facultatea are o bogată ofertă de cursuri oferite de industrie.
„De exemplu, anul acesta (2019) studenţii de la anul II de la Informatică au putut să aleagă între 10 cursuri propuse şi predate de industrie. Le voi enumera aici, pentru a observa că acoperă cele mai moderne teme: Introducere în învăţarea automată utilizând Python; Învăţarea reţelelor neurale adânci; Învăţare automată în arta vizuală; Blockchain – concepte, tehnologii şi aplicaţii; Introducere în Robotic Process Automation (RPA) cu UiPath; Programare dispozitive Android; Programare dispozitive iOS; Aplicaţii web în Python şi Django; Front-end avansat (Reacţii Angular); JavaScript server-side: Node,js. De asemenea, masterul de securitate a fost conceput şi este ţinut în colaborare cu firma Bitdefender. Sau există colaborări punctuale şi un exemplu personal este chiar cursul meu de anul II la informatică numit “Metode de dezvoltare software”, unde am din două în două săptămâni invitaţi din industrie care oferă exemple practice despre noţiunile predate la cursul anterior”, arată acesta.
Şi prof. Dan Suciu arată că facultatea colaborează strâns cu industria de profil. „Ţinem cont de părerea specialiştilor din industrie, fapt care conduce la actualizarea materialelor anumitor cursuri. În plus, în anumite situaţii implicăm persoane din firme de specialitate pentru a susţine prelegeri extracurriculare pe teme de actualitate“, afirmă acesta.
La rândul său, prof. Paul Diac spune: „Da, colaborăm cu specialişti din firme. Cei mai mulţi sunt angajaţi la Bitdefender, dar şi mulţi alţii. Cred că aproape jumătate din numărul de ore de laboratoare şi poate chiar seminarii sunt predate de colaboratori din industria IT“, afirmă acesta.
Soluţia pentru a atrage profesori de top
Şi totuşi, cum reuşesc facultăţile să recruteze profesori buni, ştiut fiind faptul că industria IT oferă oportunităţi salariale mult mai bune. Ce strategii folosesc?
Prof Ştefănescu de la UB este de părere că important ca instituţia să găsească profesori pasionaţi de această meserie. În al doilea rând, “numărul de ore de predat nu depăşeşte jumătate din timpul fizic săptămânal (un lector are o normă de predat de 11 ore/săptămână, iar un profesor 8 ore/săptămână). Timpul rămas poate fi folosit pentru a ţine cursuri la plata cu ora pentru un venit suplimentar, fie pentru proiecte de cercetare, care sunt remunerate. Unii colegi aleg să lucreze cu normă parţială în industrie, cu avantajele că vor câştiga atât un salariu suplimentar, cât şi o experienţă practică, pe care o vor transfera studenţilor, în activitatea didactică. În ultima perioadă, am reuşit să creştem numărul colaborărilor la nivel instituţional cu firmele, care pot oferi suport punctual unor cadre didactice”, spune prof. Ştefănescu.
Un exemplu ar fi ANIS (Asociaţia Patronală a Industria de Software şi Servicii din România), care oferă burse didactice anuale pentru tinerii profesori care predau tehnologii emergente într-un mod inovativ. “Un alt exemplu ar fi o sponsorizare de 70.000 de euro de la BRD pentru Centrul de Data Science din cadrul departamentului nostru, care ne-a permis să oferim 10 burse de cercetare pentru colegi tineri timp de aproape un an”, a mai afirmă acesta.
Şi prof. Dan Suciu consideră că profesorii pasionaţi trebuie încurajaţi şi răsplătiţi pe măsură. “Una dintre direcţii constă în atragerea de investiţii din mediul privat pentru programe de cercetare care să asigure un confort financiar sporit, chiar dacă pe o perioadă de timp limitată”, este de părere acesta.
La rândul său, prof. Paul Diac subliniază că avantajele profesorilor universitari ţin de a preda o materie de care sunt pasionaţi, flexibilitate, lucrul dinamic şi interactiv cu oameni care sunt tot timpul tineri, motivaţi şi cu entuziasm. “Din păcate, normele sunt încărcate la maximum”, afirmă prof Diac. Pe de altă parte, “proiectele de cercetare oferă multe avantaje faţă de lucrul într-o firmă şi pot fi plătite mult mai bine faţă de orele de predare”.
